Teologia nu este profesie, ci urcuş mistic către Dumnezeu

În ziua de pomenire a unuia dintre cei mai străluciţi Părinţi ai Bisericii, ne aducem aminte de viaţa plină de zbucium şi de gândirea înţeleaptă a Sfântului Grigorie Teologul, oratorul şi poetul Dumnezeirii celei în Trei Ipostasuri. Este greu să descrii un om din secolul al IV-lea, fără să ai în vedere contextul în care trăia. Creştinismul era liber doar de câteva decenii şi catehumenatul putea dura mai mult, în funcţie de dorinţa persoanei de a deveni membru al Bisericii.

Erau foarte mulţi cei care se botezau la vârste înaintate, chiar înainte de moarte, lucru care ne poate părea ciudat, pentru că suntem obişnuiţi cu botezarea pruncilor. Şcolile erau în mare parte cu profesori păgâni, iar susţinătorii ereziei lui Arie prindeau din ce în ce mai multă forţă, având în vedere „logica“ perfectă cu care îşi întemeiau învăţătura. Pe tronul arhiepiscopilor din Constantinopol venise, de asemenea, un arian, ceea ce făcea ca această parte a imperiului să fie dominată de urmaşii gândirii celor condamnaţi deja la întâiul Sinod Ecumenic.

În acest context foarte tulbure şi inamic la adresa credinţei niceene, aşa cum este cunoscută învăţătura de credinţă promovată de întâiul Sinod Ecumenic, şi-a început activitatea publică, mai mult fără voia lui, tânărul Grigorie, cel care avea să fie supranumit „Teologul“ şi să fie numărat printre marii ierarhi şi învăţători sfinţi ai Bisericii Ortodoxe.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente