Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a fariseului) Luca 18, 10-14
Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, prea desfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
Mai înainte de a comenta pilda în sine considerăm că se impune sublinierea că finalul acesteia ar trebui redat altfel de cum a fost tradus, şi anume: „Că oricine se va înălţa, va fi smerit (se subînţelege că de către altcineva) şi oricine se smereşte, va fi înălţat“ (vers. 14).
Mai precizăm că se înţelege mai bine sensul pildei dacă se începe cu versetul 9, care ne lămureşte şi în ce context a rostit Hristos-Domnul această parabolă. Evanghelistul Luca subliniază motivaţia ce L-a determinat pe Iisus să spună această pildă, ca să ne mai arate nouă, creştinilor, două lucruri foarte importante, dar mai cu seamă celor care au primit mandatul de a propovădui Evanghelia, şi anume că orice întâlnire a Lui cu oamenii, de diferite categorii sociale, o fructifica la maximum pentru a-i câştiga pentru Împărăţia lui Dumnezeu pe care o pregătea. Aşadar, la orice ospăţ sau cină, Iisus nu începea dialogul despre ultimele noutăţi pe scena politică a ţării, ori a lumii, nici despre evoluţia preţurilor, sau mai ştiu ce alte probleme ale vremii, ci trimitea imediat la învăţătura Sfintelor Scripturi, la modul cum trebuie înţelese, de ce trebuie ştiute şi cum se cuvine a le împlini în spiritul lor.
Să nu-i judecăm pe oameni la pauşal
Ei bine, când Domnul îşi începe cuvântul, pentru a fi cât mai convingător cu putinţă, îl leagă imediat de un fapt din realitate. Şi de această dată, Hristos îşi începe inegalabila-I învăţătură pornind de la realitatea că unii dintre fariseii timpului se credeau prea buni înaintea lui Dumnezeu şi îi priveau pe semenii lor cu dispreţ. Sfântul Luca menţionează acest amănunt ca să ne atragă atenţia că Hristos nu i-a considerat pe toţi fariseii timpului ca fiind nişte aroganţi şi făţarnici, ci doar unii dintre ei. Este o lecţie teribilă pentru noi, dacă vrem să luăm aminte, că nu avem nici un drept să-i judecăm pe oameni la pauşal, după profesia pe care o au, credinţa pe care o mărturisesc, sau nu o mărturisesc, şi maniera în care o practică. El nu s-a ghidat după un cunoscut silogism promovat de unii filosofi sofişti care zicea: „Atenienii sunt mincinoşi, persoana cutare este atenian, deci este mincinos“.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
