Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Gherasim Cristea a fost pomenit marți, 8 iulie, la împlinirea sorocului de trei luni de la trecerea sa la Domnul. Rânduiala liturgică a fost săvârșită în Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnic, de Înalpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi, informează „Ziarul Lumina”.
Credincioșii și clericii râmniceni s-au rugat împreună cu cei doi arhierei, IPS Părinte Varsanufie și PS Părinte Emilian Lovișteanul, pentru sufletul vrednicului arhipăstor Gherasim Cristea, la trei luni de la nașterea sa în ceruri. Astfel, în ziua de marți, 8 iulie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, soborul preoților slujitori împreună cu cei doi arhierei au mers în mijlocul Catedralei chiriarhale, săvârșind slujba Parastasului. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de pomenire, IPS Părinte Varsanufie a evocat personalitatea Arhiepiscopului Gherasim. IPS Varsanufie a arătat că fostul întâistătător al Eparhiei Râmnicului a fost un model de lucrare responsabilă și roditoare, manifestându-și iubirea față de preoți, credincioși, monahi și monahii, dar și hărnicia față de toate unitățile de cult, atât monahale cât și parohiale, de pe întreg teritoriul arhiepiscopal.
La final, cei doi ierarhi împreună cu părinții slujitori au mers la mormântul Arhiepiscopului Gherasim aflat pe platoul din incinta Centrului eparhial, unde au săvârșit o slujbă de pomenire. Alături de sobor au participat membrii Permanenței Consiliului eparhial, angajații Centrului eparhial, preoți, stareți și starețe de la mănăstirile din eparhie, monahi și monahii, precum și numeroși credincioși care au păstrat un moment de reculegere la mormântul ierarhului și s-au rugat pentru sufletul lui.
Arhiepiscopul Gherasim, repere biografice
Arhiepiscopul Gherasim Cristea s-a născut la data de 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului, județul Ialomița, din părinții Dumitru și Maria Cristea, ca al doilea copil și a primit la botez numele Gheorghe. Înzestrat pentru viața monahală, în primăvara anului 1934 bătea la poarta sfintei Mănăstiri Cernica, din județul Ilfov, pentru a fi primit între ostenitorii păstrători ai rânduielilor Sfântului Calinic. A fost primit ca frate de mănăstire și în același an s-a înscris la Seminarul monahal de aici. După trei ani a fost tuns în monahism, iar în 1940 a fost hirotonit ierodiacon, iar mai apoi preot.
După desființarea Seminarului monahal, a trecut la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București, pe care l-a absolvit în anul 1942. În anul 1948 a obținut diploma de licențiat în teologie la Facultatea din București, cu media 9,50. Între anii 1943 și 1952 a slujit ca preot la Mănăstirea Antim din București și, remarcându-se prin deosebite strădanii, a fost distins cu rangul de protosinghel. În toamna anului 1952, la 1 octombrie, a fost numit stareț al Mănăstirii Căldărușani, județul Ilfov, vestita ctitorie a lui Matei Vodă Basarab. Aici, vreme de aproape două decenii, a desfășurat o bogată activitate pe multiple planuri, la loc de cinste situându-se restaurarea sfintei mănăstiri și a dependințelor acesteia, distruse de incendiul din anul 1946. Tot aici a ostenit pentru înființarea unui muzeu mănăstiresc. După 36 de ani de viață monahală, vrednicul de pomenire Episcop Chesarie l-a propus Sfântului Sinod ca Arhiereu-vicar la Eparhia Dunării de Jos, cu titulatura de Constănțeanul. Aici a slujit timp de patru ani, impulsionând munca cultural-misionară și gospodărească la parohiile din episcopie, iar la Centrul eparhial a depus eforturi pentru ridicarea noilor cancelarii ale personalului administrativ-bisericesc de la Galați. Se cuvine menționat faptul că, în anul 1971, cu prilejul descoperirii la Niculițel, județul Tulcea, a unei bazilici cu criptă în care erau șase martiri, a avut curajul de a-i prelua în taină și a le așeza sfintele moaște la Mănăstirea Cocoș, salvându-le de teroarea ateistă. În toamna anului 1975, la 16 octombrie, la cererea Episcopului Iosif Gafton al Râmnicului și Argeșului, în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, cu titulatura de Piteșteanul. Timp de aproape un deceniu a slujit, cu frică de Dumnezeu și dragoste de patrie și neam, toate arhiereștile îndatoriri încredințate de Episcopul Iosif și de Sfântul Sinod. În ziua de 30 septembrie 1984, prin votul Colegiului Electoral al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales Episcop titular al Eparhiei Râmnicului și Argeșului, fiind înscăunat în vestitul jilț arhieresc râmnicean de către Mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, la data de 2 decembrie 1984. În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod din 18-19 iunie 2009 s-a luat hotărârea ridicării Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie. Episcopul Gherasim a fost ridicat cu acest prilej la rangul de Arhiepiscop al Râmnicului. A trecut la Domnul la data de 9 aprilie 2014 la venerabila vârstă de 100 de ani.
