Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este un sfânt martir, sărbătorit de aproape toate Bisericile creştine, de obicei, la 23 aprilie.
Sfântul mucenic s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. S-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.
Martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sf. Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitarea Sfântului Gheorghe.
Sfântul Gheorghe – Ocrotitorul Moldovei
Patron al unui număr de ţări, regiuni şi oraşe, Sfântul Gheorghe este de asemenea Ocrotitorul Moldovei, chipul Sfântului fiind reprezentat pe steagul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.
Din mai multe rapoarte şi descrieri ale diplomaţilor noştri putem spune că steagul marelui voievod are 1,17 m pe 0,92 m, era ornat cu 16 pietre, roşii, verzi şi albe. Unele erau atunci pierdute. Este brodat cu fir de argint şi de aur şi îl reprezintă pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe stând pe tron, ţinând o sabie, cu mânerul în mâna dreaptă şi cu vârful în stânga. Are chipul brodat în mătase, iar sub picioare are un dragon cu trei capete. Doi îngeri ţin cu mâna dreaptă deasupra capului sfântului o coroană, iar cu stânga, unul un paloş, iar celălalt, o coroană în formă de inimă. De jur împrejur este o inscripţie slavonă cu rugăciunea voievodului către Sf. Gheorghe, anul realizării (1500), în al XLIII-lea an de domnie. Însă inscripţia nu pomeneşte că a fost dăruit de voievod la Athos, aşa cum se obişnuia. Broderia este de mătase roşie, ştearsă de ani, peste care, nu din rea voinţă, ci din neştiinţă, călugării bulgari puseseră atunci o catifea de proastă calitate.
În conştiinţa populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului).
Este totodată patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate şi cu daruri.
De Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, peste un milion de români îşi sărbătoresc onomastica.
Paraclisul patriarhal Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, din Reședința patriarhală, își sărbătorește la 23 aprilie hramul principal
Catapeteasma lăcașului a fost renovată și împodobită cu foiță de aur, pictura curățată și readusă la frumusețea începuturilor. De asemenea, au fost montate cele mai moderne sisteme de iluminat și ventilație care să asigure o temperatură optimă pentru păstrarea frescei. Sfințirea lăcașului de rugăciune, închinat Sfântului Gheorghe, Sfântului Prooroc Daniel și Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de mai mulți ierarhi ai Sfântului Sinod, la 22 iulie 2011.
Acest paraclis a fost construit deodată cu Catedrala patriarhală, între 1656 și 1658, fiind desăvârșit mai târziu, în anul 1723, de către Nicolae Vodă Mavrocordat și de mitropolitul Daniil (1719-1731), când s-au realizat unele reînnoiri și pictura murală interioară. Tot atunci, paraclisul a primit al doilea hram, al Sfântului Prooroc Daniil.
După trecerea veacurilor peste acest lăcaș de închinare, între anii 1987 și 1989, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, în spiritul tradiției înaintașilor, a rânduit ca tâmpla și icoanele să fie conservate și restaurate. Tot atunci s-a refăcut și tencuiala exterioară, pe alocuri căzută, iar după anul 2000, patriarhul Teoctist a continuat să se îngrijească de întreținerea și conservarea paraclisului, inițiind lucrări de consolidare a zidurilor exterioare, precum și de înlocuirea învelitorii acoperișului, care se învechise, cu una nouă, din tablă de aramă.
Un amplu proces de conservare și restaurare a picturii, a catapetesmei, de înnoire și împodobire a paraclisului a început în anul 2009 cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel. O echipă alcătuită din nouă pictori restauratori, condusă de pictorul Cătălin Palamariu, a început restaurarea picturii murale a paraclisului, care este în întregimea lui o chintesență între arta autohtonă, orientală și occidentală. Aceste lucrări au durat până în luna iulie 2010. Munca de restaurare la catapeteasmă, foarte dificilă din cauza unor lucrări anterioare neadecvate, a început în 2010, de o echipă condusă de pictorul-restaurator Dan Mihai Ivanovici și s-a terminat pe 1 iulie 2011. Au fost restaurate elementele din lemn și refăcute piesele care lipseau, aplicându-se pe toată suprafața foiță de aur. De asemenea, s-a intervenit și pentru reintegrarea cromatică a icoanelor. Tot acum s-au achiziționat candele noi de argint, confecționate la Atelierele Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române de la Popești-Leordeni. S-a restaurat mobilierul și s-au achiziționat noi obiecte pentru buna desfășurare a cultului. Totodată, s-a refăcut instalația termică și electrică, fiind folosită o tehnologie modernă pe bază de fibră optică pentru protejarea picturii. După o muncă susținută, stropită cu har și rugăciune, s-a reușit înnoirea întregului paraclis. În aceeași perioadă cu catapeteasma s-a restaurat și holul paraclisului.
În timpul restaurării s-au lăsat trei martori în diferite zone, în altar, în turlă și în partea de sus, pe elementele decorative din piatră și așa rămân pentru ca următorii restauratori să își dea seama de ce a fost nevoie de aceste intervenții la vremea cuvenită. S-au realizat lucrări de restaurare și conservare, precum îndepărtarea fumului și a prafului, prin acțiune mecanică și chimică cu hârtie japoneză, cu soluție de carbonat de amoniu în concentrații diferite. S-au făcut injectări cu soluții din piele.
În tainicul și prețiosul paraclis, pictura foarte bogată, frumusețea chipurilor sfinților, care sunt foarte subtil tratate, sunt parcă învăluite permanent de frumosul nevăzut.
Resfințit în 2011
Slujba de resfințire a picturii și a catapetesmei recent restaurate din paraclisul istoric cu hramurile ‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil și Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași’ al Reședinței patriarhale a avut loc pe 22 iulie 2011. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de ierarhi ai Sfântului Sinod, a resfințit veșmântul înnoit al acestui sfânt lăcaș. La resfințirea picturii au participat și ierarhi greci, Înalt Preasfințiții Mitropoliți Pavlos de Drama și Barnabas de Neapolis.
În cele ce urmează vă prezentăm Reportajul Rugăciune la mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, publicat în Ziarul Lumina, ediția din 23 aprilie 2013, apărut sub semnătura Marianei Borloveanu:
După zile și nopți de rugăciune în locuri cu o încărcătură spirituală specifică Țării Sfinte, am aflat în imediata apropiere a aeroportului Ben Gurion un lăcaș care umple de emoție orice creștin: Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Lida (Lodd).
În orășelul sărăcăcios Lida, în contrast cu grandoarea Tel Avivului, acolo, la mormântul Sfântului Gheorghe, simți cum se ușurează povara sufletului de cele mai apăsătoare gânduri deșarte. Atingând lanțurile cu care a fost legat sfântul, un fior rece te face să simți altfel dimensiunea suferinței. După o zi cu soare blând și briza dulce a Mării Mediterane, am traversat Tel Avivul, cu străzile croșetate parcă din toate florile pământului și străjuite de umbra înaltă a palmierilor. În clipa aceea știam doar că ne îndreptăm spre Lida, localitate israeliană cunoscută în lumea creștină drept locul în care s-a născut și a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Lida este un oraș antic, datând încă din perioada greco-romană, dar care până în epoca bizantină era deja în mare parte încreștinat. În perioada elenistă, acest loc se afla în afara granițelor Iudeii, iar în perioada macabeilor, acesta a redevenit oraș israelian. Potrivit Sfintei Scripturi, acest orășel sărăcăcios a fost construit de un membru al tribului Beniamin, Shemed. În perioada captivității babiloniene a fost părăsit, pentru ca imediat după întoarcerea iudeilor din exil să fie refăcut. În imediata apropiere a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” se află Moscheea El-Chodr, în preajma căreia tot timpul sunt grupuri de musulmani, ale căror intenții nu sunt întotdeauna dintre cele mai bune. Actualul lăcaș al Mucenicului Purtător de Biruință se ridică doar în colțul nord-estic al vechii bazilici creștine. Îți trebuie ceva timp pentru a putea desluși această punte spirituală dintre creștini și musulmani. Când am sosit acolo, arabii care se aflau în preajma bisericii nu reacționau în nici un fel, dar simpla lor prezență la tot pasul îți crea o stare de incertitudine. Eram pregătiți oarecum, în sensul că este o zonă mai puțin securizată, motiv pentru care pur și simplu ne-am strecurat de la autocar până la intrarea în biserică, aproape în tăcere.
Aproape de lanțurile reci ce l-au chinuit
Acest așezământ aparține de fapt mănăstirii ortodoxe grecești construite aici peste ruinele vechii bazilici creștine. Actuala biserică este închinată și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, dar și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Urmând tradiția vechilor biserici creștine care se ridicau pe mormintele martirilor, și pe locul martiriului Sfântului Gheorghe a fost construită o biserică. Până la urmă, cu riscul de a mă repeta, rămân la convingerea că acesta este un loc al permanentelor contraste. După ce am trecut de porțile masive ale mănăstirii și am intrat în sfântul lăcaș, ne-am recăpătat zâmbetul. Cum să nu ți se lumineze privirea când, ridicând-o spre basorelieful de deasupra ușii de la intrare, îl vezi, ca pretutindeni în icoanele ortodoxe, pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Încă din pronaos și până la Sfântul Altar, frescele de o frumusețe aparte coboară lumină peste credincioșii veniți să se închine în biserica ortodoxă de la Lida. Mirosul de smirnă, dar și muzica psaltică ce curge ca o șoaptă intensifică această atmosferă de meditație și rugăciune. Cromatica bine echilibrată a picturii este întregită de imense policandre poleite cu aur, lucrate într-un fascinant filigran, a cărui vechime este evidentă. La fel și altarul, învăluit într-o minuțioasă îmbinare de artă și meșteșug, este de o frumusețe liniștitoare. Măicuța de la pangar, care vorbea cursiv românește, ne-a povestit că din discuțiile pe care le-a avut de-a lungul anilor cu pelerinii, a constatat că aceștia sunt mereu copleșiți de duhul Marelui Mucenic Gheorghe, ca și de frumusețea bisericii lui de aici. În partea dreaptă a altarului, în imediata apropiere a treptelor care coboară în capela subterană, se află lanțurile cu care a fost legat sfântul, înainte de a fi omorât. Citind aici Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, eram în același timp înfiorată de prezența lanțurilor grele și reci. Am coborât apoi în grota în care se află mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și o parte din moaștele sale. Sarcofagul de piatră, restaurat în vremea patriarhului Chiril, este de o impresionantă frumusețe, oferind privirii monumentalitatea unei adevărate opere de artă. După ce îngenunchezi însă și te pierzi în lacrimi și rugăciune, duhul sfântului te ridică acolo unde sufletul își găsește pacea și lumina mântuirii. Fiecare dorește să-și prelungească șederea lângă mormânt. Copleșită de puterea rugăciunii sfântului, am început să urc scările care duceau în biserică, dar cu fiecare treaptă simțeam o greutate inexplicabilă a trupului. La jumătatea scării m-am oprit brusc și am coborât alergând și grota neîncăpătoare până acum câteva minute era goală. În clipa aceea a devenit un imens altar al rugăciunii, pe care atât de mult mi-o doream. Nimic nu este mai minunat decât să rămâi singur, tu și sfântul care mijlocește strigătul profund al ființei tale către Dumnezeu, și să simți prezența harului care coboară peste lacrimile rugăciunii. Acolo, în grota Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cu fruntea pe lespedea rece a mormântului său, am simțit o nebănuită putere de mulțumire și iertare, putere pe care în nemărginita lui dragoste mi-a dăruit-o Purtătorul de biruință.
„Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!”.
