(MATEI 25)
Nu primești pe străin, ci pe Hristos.
Nu dai săracului ci lui Hristos.
Dacă nu le faci acestea ca pentru El, nici nu le mai face.
Săracii sunt doftorii ranelor noastre.
Dacă tu primești pe străin ca pe Hristos, de nimic nu te vei rușina ci încă mândrește-te pentru aceasta; iară dacă nu-l primești ca pe Hristos, nici nu-l primi. „Cel ce vă primește pe voi, zice, pre Mine însa Mă primește” (Mat.10, 40). Dacă nu-l primești astfel, nici plata nu vei avea.
Avraam a primit pe niște oameni călători, după cum credea el, și nu toate îngăduia slugilor, ci și femeii sale a poruncit ca să frământe faină, deși avea trei sute optsprezece slugi printre cari desigur că erau și femei: a voit ca răsplată să o aibă întreaga a cu femeia sa, nu numai în cheltueli ci și în slujba.
Chiar dacă dai milostenie săracilor, să nu iai ca o înjosire de a le da prin tine însuti, căci nu dai săracilor, ci lui Hristos.
Dâra atunci cine ar fi atât de ticălos, încât să ia ca o înjosire de a întinde mâna (de a da ajutorul) lui Hristos?
Aceasta este ospitalitate adevărată, de a face așa că pentru Dumnezeu.
Dâra dacă tu poruncești cu trufie a i se dă milostenie, ca și cum ai porunci să te bucuri de întaetate până și aici, apoi această nu este iubire și îngrijire de străini. Străinul are nevoe de multă îngrijire, și deci este de dorit ca chiar și după atâtea îngrijiri tu să nu te rușinezi.
Și fiindcă faptul de a cere milostenie este de așa natură, încât cel ce are nevoe de ajutorul altora să se rușineze, apoi tu prin marea îngrijire și mângaere ce-i vei da trebue a-i alunga rușinea, și a-i arăta cu cuvântul și cu fapta, ca cel ce face bine nu ești tu, ci încă însuti tu ești care suferi, în cazul de față mai mult ție ți se face bine, decât aceluia. Astfel ca prin bună intențiune ce o ai către dânsul., îi covârsasti rușinea ce o avea mai înainte „Pre dătătorul de bună voe îl iubește Dumnezeu” (ÎI Cor. 9,7).
Tu mai cu seamă datorești mulțămiri săracului, prin faptul că vei lua plata.
Dacă n’ar fi săraci, cele mai multe le-am din păcate nu le-am putea tăia; așa că săracii sunt doftorii ranelor tale iar doftoriile ce ți-le prezintă sunt chiar mânele lor.
Nu atât aduce vindeca doftorul când întinde mâna și da bolnavului doftoria, pe cât aduce săracul, căci când el întinde mâna și primește dela tine milostenia, este buretele, așa zicând, care șterge păcatele tale.
Ai dat argintul din punga ta, dara odată cu el a iesit și păcatele ce le aveai.
Astfel sunt și Preoții, după cum și zice: „Păcatele poporului meu vor mânca” (Osie 4,8).
Așa că tu mai mult iai decât dai, mai mult bine ți se face ție, decât ai făcut tu.
Împrumuți pe Dumnezeu, iară nu pre oameni; îți sporești bogăția, iară nu o împuținezi, și o vei împuțina atunci când tu nu vei da.
Nu umbla după cei ce sunt în îmbelșugare, ci după cei strâmtorați, după cei necunoscuți, cari sunt streini pentru cei mai mulți, „Întrucât, zice, ați făcut unuia dintr-acesti frați ai mei mai mici, mie ați făcut” (Mat. 25. 40).
Nu da altor persoane ca să împartă milostenia ta la săraci, ci tu fă acea slujbă ca astfeli să iai plata nu numai pentru că ai cheltuit, ci și pentruca ai slujit.
Da cu mânile tale, deci, tu singur samana ogorul. Aici nu este nevoe de-a înfige plugul în pământ nici de-a înjuga bou, nici de-a aștepta timpul prielnic, nici de-a astupa mai întâi pământul de cioate, și nici de a te lupta cu frigul, de vreme ce această sămânță, sau mai bine zis această samanare este scutită de orica lucrare de felul acela.
Căci tu sameni în ceriu unde nu este frig, nici iarna și nici altceva de acest fel. Sameni în suflete, unde nimeni nu poate lua ceia ce ai samanat, ci se păstrează acolo cu toată puterea, cu toată îngrijirea și cu toată băgarea de seamă.
Samana tu singur. De ce te lipsești pe tine însuti de plată?
Mare plată este, de a putea economisi și cele ale altora.
Plata nu este numai de a da ci și de a economisi bine cele date. De ce dara să nu iai tot tu și aceasta plată?
Deci, fă-te econom al celor ce sunt ale tale iară la aceasta te hirotonisește însa-și milostenia și frica de Dumnezeu. Faptul acesta izbăvește și de slavă deșartă, repauzea suflete, sfințește și manile, și cugetul îl liniștește și filosofie te învață, și mai cu bunăvoință te face: faptul acesta face ca tu să tai binecuvântările tuturor, și capul tău să primească binecuvântările văduvelor și ale săracilor.
(Sursa: www.ioanguradeaur.ro, text preluat din Broșura Căutați Împărăția lui Dumnezeu, EDITURA VIATA – CRESTINA CLUJ)
