Aşadar, ca să nu fim osândiţi atunci şi nici să dăm seama de păcatele noastre, fiecare să-şi cerceteze atent conştiinţa lui; şi desfăşurând înaintea ochilor întreaga lui viaţă şi cercetând îndeaproape toate păcatele, să-şi osândească sufletul care le-a săvârşit, să-şi pedepsească gândurile, să-şi zdrobească inima, să-şi chinuie mintea, să-şi pedepsească singur păcatele sale prin osândirea lor, prin căinţă adâncă, prin lacrimi, prin mărturisire, prin post, prin milostenie, prin înfrânare, prin dragoste, ca, prin orice chip, să putem ispăşi aici toate păcatele şi să plecăm dincolo cu multă îndrăznire; pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să o dobândim cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Săracul Lazăr, Despre rugăciune… Ed. IMBOR, p. 37.
