Sfântul Apostol Petru era originar din Betsaida (în Galileea Palestinei). Era fiul lui Iona și fratele mai mare al Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi-chemat. Numele său din părinți era Simon. Căsătorindu-se cu fiica lui Aristobol (fratele Sfântului Apostol Barnaba), s-a mutat în Capernaum, un oraș așezat pe malul lacului Ghenizaret care era bogat în pește și de aici a deprins și meseria de pescar. Numele de Petru l-a primit de la Însuși Domnul Iisus Hristos, care s-a uitat la el și i-a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chefa (ce se tâlcuiește: Petru)” (Ioan 1, 42). Petru i-a făgăduit Mântuitorului Iisus Hristos că Îl va iubi întotdeauna, dar în timpul patimilor Lui s-a lepădat de trei ori, nerecunoscând în fața gărzilor că îl cunoaște pe Domnul Iisus Hristos. Imediat s-a căit de fapta sa și a început să plângă amar. Iisus a prezis dinainte că Petru se va lepăda de El de trei ori în Joia Mare. Greșeala i-a fost iertată, căci după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor și l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaște acum spune de trei ori: „Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: „Paște oile Mele” (Ioan 21, 17), reașezându-l în misiunea de apostol.
După Înălțarea Mântuitorului la cer și Pogorârea Sfântului Duh, plin de curaj și de Duh Sfânt, Sfântul Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Țara Sfântă, în orașele din Asia Mică și a ajuns până la Roma împăraților păgâni (în jurul anului 57 d.Hr.). În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de către împăratul Nero, după incendierea Romei în anul 64 d.Hr., a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel. Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d.Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru s-a ridicat Bazilica „Sfântul Petru”.
Biserica Ortodoxă face în această zi pomenirea lanțului cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru din porunca tetrarhului Irod, după cum aflăm în cartea Faptele Apostolilor 12, 1-12. Lanțul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru a primit de la sfințitul său trup putere tămăduitoare, pentru cei ce se apropiau de el cu credință. Creștinii l-au luat și l-au ascuns. A fost păstrat ascuns până în anul 439, când Sfântul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (420-450), l-a dăruit împărătesei Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea (408-458), în semn de recunoștință pentru că zidise multe biserici în Sfânta Cetate. Împărăteasa l-a dus în vechea Biserică „Sfânta Sofia” din Constantinopol, în locul căreia împăratul Justinian (527-565) a zidit în anul 537 măreața biserică cu același nume. O parte din acest lanț a fost dăruit de împărăteasa Evdochia fiicei sale Eudoxia, soția împăratului Valentinian al III-lea. Acesta l-a așezat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. Acolo se mai află și un alt lanț cu care Sfântul Apostol Petru fusese legat în timpul prigonirii lui Neron (54-68).
Sărbătorirea închinării lanțului Sfântului Petru este foarte veche. S-a constatat a fi chiar de la începutul secolului al II-lea. Astăzi se sărbătorește nu numai amintirea minunii prin care Sfântul Apostol Petru a fost scăpat de la moarte de îngerul Domnului, ci și închinarea lanțului cu care a fost legat în temniță de Irod și a lanțului cu care a fost legat în timpul persecuției împăratului Neron.
