Evanghelia Sfântului Ioan ne mărturisește că Sfântul Andrei a fost primul ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos. El a avut o legătură specială cu teritoriul țării noastre, fiind părintele creștinismului românesc. Despre încreștinarea noastră de către cel dintâi Apostol al Domnului și despre dovezile pe care le avem astăzi referitoare la acest fapt minunat am vorbit cu academicianul prof. dr. Emilian Popescu.
În țara noastră, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat la slujirea apostolică, este zi liberă pentru toți românii, iar această hotărâre a fost luată anul trecut. Vorbiți-ne despre izvoarele care sprijină această hotărâre.
Până acum 10, 15 ani, cunoștințele noastre despre Sfântul Apostol Andrei erau mult mai sărace decât sunt astăzi. Prezența Sfântului Andrei pe teritoriul românesc era pusă sub semnul întrebării, însă această siguranță a venit abia acum. Cercetarea istorică progresează în funcție de documente, deci până nu de mult, nu erau prea multe documente descoperite. Acum, nu trebuie să considerăm că istoria creștinismului se face numai pe documente. Există un principiu al unui mare învățat francez care spune: „Nu există documente, nu există istorie!”. Așa ceva nu se poate, deoarece noi avem ca al doilea filon documentar Sfânta Tradiție. Aceasta a înregistrat realități veridice, care au fost acceptate de Sfinții Părinți ai Bisericii și reprezintă un izvor la fel de puternic precum datele scrise. În legătură cu puterea Tradiției, Sfântul Vasile cel Mare a dat două exemple. Primul este despre cinstirea Sfintei Cruci. El spune, în lucrarea sa Despre Sfântul Duh: „Cine ne-a învățat pe noi să ne întoarcem cu fața la răsărit și să ne facem semnul crucii? Așa am pomenit, așa s-a transmis din generație în generație, de la Apostoli încoace”. Al doilea exemplu pe care îl dă Sfântul Vasile cel Mare face referire la cântarea de la Vecernie, Lumină lină. El spune așa: „Noi am moștenit această cântare, care este foarte veche, și în ea spunem așa că cinstim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu. De ce să-L nedreptățim pe Sfântul Duh în legătură cu cinstirea care I se acordă când Tradiția a făcut-o”? Deci în istoria creștinismului operează și Tradiția.
Astfel, prima și cea mai veche tradiție care menționează prezența Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul românesc a fost consemnată de Origen în secolul al III-lea. Origen spune că atunci când Apostolii s-au adunat și au stabilit aria de misiune pentru fiecare, și acest lucru s-a făcut probabil la Sinodul Apostolic din 49/50 d.Hr., potrivit Tradiției, lui Andrei i-a revenit Sciția. Ce este Sciția? În Antichitate, două mari popoare dominau spațiul acesta: sciții, care locuiau în sudul Rusiei și al Ucrainei, și tracii, care locuiau în Peninsula Balcanică și o mare parte din Asia Mică. Sciții aceștia s-au extins și în Dobrogea, și în secolul I erau niște regate scitice în Dobrogea de Sud, pe la Mangalia, de aceea și provincia a fost numită Sciția Mică, identificată cu Dobrogea. Aria geografică de misiune a Sfântului Apostol Andrei este stabilită la Sinodul Apostolic din Ierusalim. Între timp s-au mai descoperit și alte izvoare, în special provenite din Occident, care se bazează pe izvoare mai vechi. Acestea sunt alcătuite în secolul al IX-lea și au fost publicate în ultimii 20 de ani. În acestea, predica Sfântului Apostol Andrei în Sciția este atestată. Aceste izvoare occidentale au stat la baza Martirologiului Roman al Bisericii Occidentale. Dacă Biserica Occidentală are tradiția ei și istoria ei bazată pe aceste izvoare, de ce noi să nu le luăm în considerare ca fiind valabile și pentru teritoriul țării noastre? Astfel, în momentul de față nu mai avem dubii că documentarea nu ne sprijină.
Domnule academician, ce se știe astăzi despre ucenicii Sfântului Apostol Andrei? A predicat singur cuvântul Evangheliei pe teritoriul românesc sau a fost însoțit de cineva?
Sfântul Andrei a avut fericirea să fie primul care să meargă la Mântuitorul Iisus Hristos. În martirologiile occidentale este menționat faptul că Sfântul Apostol Filip l-a ajutat pe Sfântul Andrei la propovăduirea Evangheliei, și nu este nimic nelogic în această afirmație. De exemplu Sfântul Apostol Petru a fost ajutat de Sfântul Apostol Andrei. Sfântul Apostol Pavel a fost ajutat de Barnaba și de alți Apostoli, încât colaborarea aceasta între Sfântul Filip și Sfântul Andrei este de înțeles. Ei proveneau din același oraș, Betsaida, iar relațiile acestea din copilărie sunt foarte puternice. Pe de altă parte citim în Noul Testament, în Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, cap. 1, versetele 35-44, că după ce Sfântul Andrei L-a cunoscut pe Iisus, primul la care s-a gândit să-l ducă la Mesia a fost fratele său Petru. Imediat, următorul adus la Hristos a fost Filip, deci prietenul lui. Filip a fost a treia persoană care L-a cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos. Activitatea Sfântului Andrei trebuie legată și de cea a Sfântului Filip, deoarece și el l-a ajutat. Avem astfel doi Apostoli care au predicat la noi. Deci problema activității Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul românesc este astăzi justificată atât în baza izvoarelor, cât și a tradiției. Având siguranța predicii Sfântului Apostol Andrei, Biserica l-a adoptat ca sfânt ocrotitor al poporului român. Patronajul acesta al Sfântului Apostol Andrei și l-au împropiat și alții, spre exemplu rușii.
Unde a murit Sfântul Apostol Andrei și ce s-a întâmplat cu moaștele sale?
Este o rânduială dumnezeiască faptul că moaștele primului Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos au venit de două ori în România. Nu este fără o justificare lucrul acesta. Trebuie să ne gândim că este pronia dumnezeiască. După ce a predicat aici, pe teritoriul românesc, Sfântul Andrei s-a stabilit la Patras, unde a convertit pe foarte mulți păgâni. Chiar soția guvernatorului, care se numea Egeas, s-a convertit la creștinism. Sfântul Andrei a murit la Patras și documentele spun că guvernatorul de atunci l-a răstignit pe un măslin, i-a legat brațele cu frânghii și l-a răstignit în formă de X, ca să se chinuie mai mult. De aceea crucea Sfântului Apostol Andrei este în formă de X, după forma trupului sfântului, care a fost răstignit cu mâinile și picioarele date în formă de cruce. Mai târziu, Împăratul Constantin cel Mare a construit o catedrală unde a vrut să aducă moaștele celor 12 Apostoli și unde să fie înmormântat și el. Catedrala a fost terminată de Constanțiu, în 357, care a adus cele mai apropiate moaște în catedrală, adică cele ale Sfântului Andrei, păstrate la Patras. Populația s-a opus, dar în cele din urmă a cedat, mai ales că era voința imperială, iar moaștele au fost duse la Constantinopol. Singurul Apostol care a fost adus întreg la Catedrala Sfinților Apostoli a fost Sfântul Andrei. Moaștele sale au rămas la Constantinopol până în secolul al IX-lea, când împărat al Bizanțului era Vasile I Macedoneanul, fondatorul dinastiei macedonene. Acesta a cunoscut la Patras o doamnă, Danielis, care, venind la Constantinopol, l-a înduplecat pe Vasile I Macedoneanul să îi dea capul Sfântului Andrei, pe care avea să îl ducă la Patras. Capul Sfântului Andrei a rămas acolo până astăzi. Celelalte moaște, fără cap, au rămas la Constantinopol. În 1204 a fost înființat Imperiul Latin de Răsărit. Moaștele au rămas acolo până în anul 1247, când un rege francez, Ludovic cel Pios (este canonizat, Ludovic cel Sfânt), venind la Constantinopol, a dorit să ia cât mai multe vestigii legate de Persoana Mântuitorului: coroana de spini, cuiele din Sfânta Cruce, dar și moaștele Sfântului Andrei. Nu a reușit să le ia, însă o parte din ele au ajuns în Italia și aici s-au împărțit. Astăzi, moaștele Sfântului Andrei, în afară de cap, sunt împărțite în întreaga lume creștină. (Interviu publicat în Ziarul Lumina din data de 30 noiembrie 2013, semnat de diac. Ștefan Sfarghie)
