Sfânta Cruce – semnul păcii

Creștinul când se roagă și când începe orice lucrare în cinstea Bunului Dumnezeu se închină cu semnul Sfintei Cruci pe care îl face cu mâna pe fața sa, aducându-și aminte de puterea cea nemăsurată a Celui care a sfințit Crucea cu scump Sângele Său și ne-a lăsat-o nouă ca pe o armă nebiruită asupra celui rău, după cum spunem la Taina Sfântului Maslu: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă; că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morți i-ai sculat și moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale și Învierii”. Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce spunem: „În numele Tatălui (la frunte) și al Fiului (la piept) și al Sfântului Duh (la ambii umeri), după care, apoi, lăsând mâna în jos, spunem: Amin!”. Când spunem „în numele Tatălui”, înseamnă că îl cinstim pe Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul, iar când coborâm mâna la piept și rostim „al Fiului” îl preamărim pe Dumnezeu Fiul care S-a coborât pe pământ pentru mântuirea noastră, iar când ducem mâna la umărul drept și la cel stâng rostind cuvintele „și al Sfântului Duh” înseamnă cinstirea pe care o aducem Duhului Sfânt „Domnul de Viață Făcătorul”. Astfel, prin însemnarea cu Sfânta Cruce cinstim Treimea cea de o Ființă și nedespărțită: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul nostru.

„Crucea cea de viață dătătoare” este cinstită în Biserica noastră în mod deosebit în Duminica a III-a din Postul Mare și în ziua de 14 septembrie, când cinstim Înălțarea Sfintei Cruci făcută odinioară în secolul al IV-lea la Ierusalim de împărăteasa Elena și de episcopul Macarie prin scoaterea lemnului Sfintei Cruci, spre cinstire înaintea binecredincioșilor creștini. Astfel, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci cântăm „Veniți toți credincioșii să preamărim lemnul cel de viață făcător; pe el a întins Mâinile Sale, de bunăvoie, Hristos, Dumnezeul nostru. El ne-a ridicat fericirea cea dintâi”. Și noi astăzi să cinstim Sfânta Cruce cea de viață dătătoare pentru că în taina ei se vădește Învierea lui Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru. Nu putem concepe, noi, creștinii ortodocși, Sfânta Cruce fără Învierea Domnului deoarece crucea fără Înviere este doar un element de tortură, iar cu Învierea este lemnul cel de viață dătător pentru că prin jertfa Domnului Iisus Hristos de pe ea a fost mântuit neamul omenesc. Crucea și Învierea Domnului ne sunt prezentate în Sfânta Scriptură strâns unite ca două fețe ale aceleiași lucrări dumnezeiești pentru că fără Hristos cel Înviat, Iisus de pe cruce este doar o personalitate istorică, prin înviere însă El este pentru noi Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru. Primul cuvânt pe care îl adresează Hristos Apostolilor Săi după Învierea Sa este „Pace vouă!”, deci, Crucea și Învierea ne aduc Pacea Domnului, ceea ce ne determină să afirmăm că pentru noi, creștinii, Sfânta Cruce este semnul păcii pe care ne-o aduce Domnul și Mântuitorul nostru cel Răstignit și Înviat. Atunci când cinstim Sfânta Cruce, îl cinstim pe Cel Care a sfințit-o prin jertfa Sa, și anume, pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care ne-a dăruit pacea Sa care este bucuria Împărăției cerurilor. Astăzi, mai mult ca oricând, dacă vrem să dobândim Împărăția cerurilor trebuie să fim făcători de pace pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos în predica Sa de pe munte ne spune: „Fericiți făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”, astfel cei care se însemnează cu semnul Sfintei Cruci și o au ca stindard de biruință asupra răului și de triumf al binelui trebuie să fie nu doar prin vorbe, ci mai ales prin fapte, făcători de pace pentru ca astfel să devină fii ai Împărăției lui Dumnezeu. Putem afirma pe bună dreptate că pentru un creștin pacea este esențială pentru dobândirea mântuirii. Prin Cruce și Înviere, Hristos ne-a dăruit dobândirea păcii și prin ea viața veșnică.

(Articol publicat în Ziarul Lumina de Duminică din 15 septembrie 2013, apărut sub semnătura Pr. dr. Ciprian Florin Apetrei)

Comentarii Facebook


Știri recente