Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat vineri Sfânta Liturghie la hramul Bisericii „Sfântul Anton” – Curtea Veche din Capitală. Cu această ocazie, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre viața Sfântului Antonie cel Mare și a subliniat faptul că, deși a fost un om simplu, fără școală, a rușinat înțelepciunea acestei lumi.
„Deși a fost un om aparent simplu, fără pretenții și fără școli, el a rușinat filosofia acelor ani și pe filosofii care, auzind de el, au venit de mai multe ori pentru a-l ispiti”, a spus Preasfinția Sa.
Totodată, ierarhul a explicat faptul că înțelepciunea Sfântului Antonie nu era rudimentară, ci era cuprinzătoare și profundă, bazată pe o cunoaștere adâncă a vieții spirituale și a voii lui Dumnezeu.
„Cuvintele acestui om al lui Dumnezeu au arătat nebună înțelepciunea lumii, pentru că el, un om simplu, rostea cele mai cuprinzătoare învățături, apoftegme, care au rămas până acum dreptare pentru monahi, dreptare pentru toți cei care caută să se apropie de Dumnezeu”.
Viața dreaptă a Sfântului Antonie
Preasfințitul Părinte Timotei a explicat faptul că viața Sfântului Antonie a fost o neîncetată confruntare spirituală, un exemplu viu al luptei dintre lumină și întuneric. El a arătat că această luptă nu a fost una simbolică sau metaforică, ci cât se poate de reală, sfântul confruntându-se cu ispite de toate felurile.
„Lupta lui duhovnicească a început devreme și vă voi aminti că el s-a luptat până la sânge cu puterea întunericului, cu demonii care îl tulburau pentru virtuțile lui, pentru asceza și pentru gândurile curate pe care le avea”.
„Diferitele etape ale vieții, după cum ne spune biograful lui, Marele Arhiepiscop al Alexandriei, Sfântul Atanasie, au cunoscut toate aceste forme de luptă cu diavolul, cu gândurile, cu patimile, adică cu neputințele firii umane căzute și apoi cu celelalte ispite care nu îi ocolesc pe cei bineplăcuți lui Dumnezeu”, a adăugat ierarhul.

Lupta neîncetată cu cel rău
Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a evidențiat faptul că viața Sfântului Antonie ilustrează perfect paradoxul vieții duhovnicești: deși trupul era adesea slăbit de asceză și luptă, sufletul era plin de har și lumină.
„A fost văzut plin de sânge, după ce, în locul în care se nevoia, se luptase la propriu cu diavolul. Ajunsese aproape în starea finală, adică aproape de moarte, dacă n-ar fi fost salvat de cineva care îi ducea periodic fructe și pesmeți. Altădată a fost văzut în lumină, strălucitor, ieșind după o perioadă de nevoință, pentru că erau și câteva zile la rând în care nu primea pe nimeni și în care nu primea nici hrană”.
„Deci, pe de o parte, luptător, pe de altă parte, strălucitor, iar această lumină se vedea pe chipul lui, după cum mărturisesc cei care l-au întâlnit atunci”.
„Ne rugăm Sfântului Antonie să ne ajute și nouă să găsim această cale de mijloc recomandată de el, să încercăm și noi să citim și, mai ales, să împlinim cuvintele pe care el le-a spus ucenicilor, exemplul vieții lui și, mai ales, nesfârșita dragoste pe care a avut-o față de Dumnezeu”, a adăugat la final ierarhul.
Joi, în ajunul sărbătorii, preoții și credincioșii de la Biserica „Sfântul Anton” – Curtea Veche au mers în procesiune cu moaștele și icoana Sfântului Antonie cel Mare până la locul bisericii care a ars în 1847, aflat în apropierea lăcașului de cult.
Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru