În urmă cu 85 de ani, trecea la Domnul celebrul pictor Nicolae Tonitza. Mai puțin cunoscut este faptul că marele artist a obținut, în anul 1912, Certificatul de pictor bisericesc. Printre lăcașurile de cult pictate de el se numără biserica Mănăstirii Durău și Biserica „Sf. Gheorghe” din Constanța.

Renumit pictor, grafician și critic de artă, Nicolae Tonitza s-a născut la Bârlad, la 13 aprilie 1886. A studiat la Școala de Belle-Arte din Iași, iar între 1907-1909 a aprofundat pictura la München, expunând la Kunstverein și călătorind în marile centre artistice din Italia și Franța, precum Genova, Veneția, Florența, Milano și Paris.

După o perioadă petrecută la Paris, s-a întors în țară în 1911, stabilindu-se la Iași, unde a participat la expoziția „Tinerimea artistică” și a pictat biserica din Poeni-Vaslui.

În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat și a devenit prizonier la Kîrdjali, Bulgaria. După război, s-a mutat la București, iar între 1921-1924 a locuit la Vălenii de Munte. Prima sa expoziție personală a avut loc în 1921, unde a prezentat 78 de lucrări, inclusiv „Omul unei lumi noi”.

În 1926 a fondat „Grupul celor patru”, alături de Oscar Han, Francisc Șirato și Ștefan Dimitrescu. A participat la expoziții internaționale, fiind distins cu „Grand Prix” la Barcelona (1929) și „Diploma de onoare” la Paris (1937). În 1937 a devenit rector al Școlii de Belle-Arte din Iași, iar în 1938 a primit Premiul „Elena și G. Vlasto” din partea Academiei Române.

Grav bolnav din 1937, Nicolae Tonitza a trecut la Domnul în 26 februarie 1940, la București. Nouă ani mai târziu, în semn de omagiu pentru moștenirea sa culturală, nou-înființatul liceu de arte plastice din București a primit numele său.

Biserica Mănăstirii Durău

Între anii 1935-1937, Nicolae Tonitza a pictat, alături de studenții săi, biserica Mănăstirii Durău.

Tonitza a abordat o tehnică unică la acea vreme: encaustica. Aceasta presupunea aplicarea unei baze de ceară fierbinte, lăsată să se fixeze peste iarnă, oferind lucrării o transparență aparte și o durabilitate crescută. Prin această metodă, pictorul a umanizat personajele biblice și le-a conferit elemente din specificul popular românesc.

Nicolae Tonitza a pictat și: Palatul Mitropoliei din Iași (1906), bisericile din Poieni – Vaslui (1911), Scorțeni – Bacău (1912), Grozești – Bacău (1912), Capela familiei Moruzi din Iași (1913), biserica din Netezești – Ilfov (1914).

Foto credit: Liceul „Nicolae Tonitza”