Obștea Mănăstirii Văratec din județul Neamț a comemorat-o vineri pe Schimonahia Elisabeta Brâncoveanu la 166 de ani de la trecerea la cele veșnice.
Născută cu numele de Safta Balș în 1776, în 1791, schimonahia s-a căsătorit cu boierul Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie masculină din familia Brâncoveanu, care mai apoi avea să ajungă mare ban al Țării Românești.
La trei ani după moartea soțului, în 1835, Băneasa Safta Brâncoveanu a început lucrările la Spitalul Brâncovenesc – o dorință a răposatului ei soț.
La acest spital urmau să fie tratați toți bolnavii, în afară de boli cronice, indiferent de neam, religie sau stare materială. Pentru a susține activitatea spitalului, denumit Așezământul Brâncovenesc, a lăsat numeroase înzestrări și directive de finanțare.
Din păcate, spitalul nu a supraviețuit sistematizării ceaușiste a Capitalei și a fost demolat în 1984, deși avea săli de operație din marmură și fusese renovat de curând.
În 1842, Safta Brâncoveanu a rezidit din temelii Biserica Domnița Bălașa, ctitorie a familiei Brâncovenilor.
„Nenumăratele danii ce a făcut bisericilor, reclădirea din temelii a bisericii Domnița Bălașa (1838-1842), moșiile dăruite Mănăstirii Văratec, înzestrarea Spitalului Brâncovenesc cu alte multe moșii, daniile în galbeni făcute mănăstirilor din Athos precum Dionisiu şi Cutlumuș, către Patriarhia Ierusalimului, odoarele de preț dăruite la nenumărate biserici și mănăstiri (multe încă purtând inscripția numelui ei), și multe altele știute doar de Bunul Dumnezeu, toate dăruite pentru sufletul ei, al soțului ei, și al tuturor din neamul ei, o arată ca pe cea mai mare binefăcătoare a veacului al XIX-lea”, scrie Maica Serafima de la Mănăstirea Văratec într-un articol biografic dedicat schimonahiei.
Prima scrisoare în care băneasa s-a semnat „schimonahia Safta Brâncoveanu” datează din 1850.
A ales Mănăstirea Văratec pentru rânduiala paisiană, pentru puterea în rugăciune şi în sfat a duhovnicilor cu viaţă sfântă şi a soborului, care atunci număra 700 de suflete, dar şi fiindcă la Văratec fusese călugărită mama sa.
La 80 de ani de la mutarea ei la cele veșnice, Epitropia Așezămintelor Brâncovenești i-a înălțat o statuie în incinta mănăstirii.
„Acum, la 166 de ani de la trecerea la Domnul a Schimonahiei Elisabeta Brâncoveanu, cu evlavie și recunoștință ne amintim de cea care a fost doamna filantropiei românești și maica mângâierii sufletelor celor necăjiți, cea care a dus mai departe numele Sfinţilor Mucenici Brâncoveni, răstignindu-se și ea în fața sfântului altar, ca mărturie că un adevărat Brâncoveanu se recunoaşte prin jertfa vieţii sale pentru Hristos Domnul”, mai transmite obștea.
Foto credit: Doxologia.ro
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
