Sărbătoarea Învierii sărbătorit de românii din Europa de Nord

Câteva sute de români au participat de Înviere la slujba săvârșită, la 20 aprilie 2014, de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord, în noua biserică românească din orașul Jönköping din Suedia, biserică cumpărată la 1 martie 2014 de către Parohia Ortodoxă Română „Acoperământul Maicii Domnului și Sfinții Cuvioși Daniil Sihastrul și Paisie de la Neamț” din acest oraș suedez.

În cadrul primei Liturghii arhierești oficiată în noul locaș de închinare de la Jönköping, Preasfințitul Episcop Macarie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe preotul paroh Ovidiu-Teodor Băncilă, arătând că în purtarea crucii preotul slujitor nu este singur, ci împreună cu toți credincioșii din comunitatea euharistică.

În cuvântul său pastoral, potrivit episcopiascandinavia.se, chiriarhul s-a referit la scara virtuților și la împărtășirea de roadele Învierii, spunând că urcușul nostru spre Înviere se aseamănă cu o scară spre înălțimi:

„În acest pelerinaj duhovnicesc al Postului am trecut din treaptă în treaptă, din bucurie în bucurie, din lumină în lumină, din slavă în slavă. Ne-am poticnit uneori, dar nu ne-am descurajat, am fost încercați însă ne-am întărit și mai mult, am căzut și ne-am ridicat, ajungând acum la limanul cel neînviforat și mult așteptat al prăznuirii Paștilor. Hristos ne binecuvântează astăzi toată osteneala, îmbrățișându-ne și încununându-ne întru biruința Învierii Sale. Urcușul nostru spre Înviere se aseamănă cu o scară spre înălțimi. De altfel, Duminica a IV-a din Postul Mare este închinată Sfântului Cuvios Ioan care și-a primit apelativul de „Scărarul” de la minunata sa carte numită Scara Raiului sau Scara virtuților. Deși a fost scrisă pentru monahii nevoitori împreună cu el în Muntele Sinai, la cumpăna secolelor al VI-lea și al VII-lea, Scara a influențat hotărâtor spiritualitatea creștină, fiind citită nu doar în mănăstiri, ci și în casele creștinilor, în mod deosebit în perioada Postului Mare”.

Ierarhul a precizat că Sfântul Ioan Scărarul este numit el însuși scară a virtuților, descriind lupta noastră duhovnicească urcând treizeci de trepte către cer, prin curățirea de patimi și împlinirea poruncilor dumnezeiești.

„Când a alcătuit lucrarea Scara virtuților, Cuviosul Ioan din Sinai a avut ca reper scara văzută de Patriarhul Iacob în teofania de la Betel, în locul pe care l-a numit „casa lui Dumnezeu” și „poarta cerului” (Facerea XXVIII, 17). Scara din viziunea Patriarhului Iacob de la Betel o prefigurează și pe Fecioara Maria, fiind numită Scara cerească pe care S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu la noi. De aceea, în iconografia bizantină Patriarhul Iacob poartă sulul cu însemnarea: „Eu în vis scară te-am văzut pe tine, Fecioară, de la pământ ajungând până la dumnezeiescul cer”. În pictura exterioară de pe zidul nordic al Mănăstirii bucovinene Sucevița, se păstrează, din secolul al XVI-lea, una dintre cele mai vaste și mai profunde reprezentări iconografice a conținutului cărții Sfântului Ioan Scărarul, a Scării dumnezeiescului urcuș. Mai mulți călugări urcă cele peste 30 de trepte, indicate prin virtuțile creștine, unii se țin cu mâinile încleștate de scară sau atârnați cu încheieturile genunchilor de trepte, iar alții se prăbușesc neputincioși în hăul prăpastiei, fiind răpiți cu furie de înfricoșătorii demoni. Obositorul urcuș pe scară al nevoitorilor este însoțit de șase rânduri de îngeri. Ordinea, armonia, lumina, evlavia, bucuria și iubirea stăruitoare, împărtășite de șirurile cetelor îngerești din triunghiul ascendent, contrastează cu haosul, groaza, bezna, vrăjmășia, răutatea și ura puterilor întunecate dezlănțuite în văzduhul din triunghiul descendent. În fresca de la Sucevița impresionează numărul mult mai mare al îngerilor, față de acela mai puțin numeros și dezorientat al necuraților, ceea ce arată grija și ocrotirea Atotmilostivului Dumnezeu față de făptura umană, prin duhurile Sale slujitoare. Îngerii din primul rând țin cununile strălucitoare deasupra creștetelor asceților care urcă spre cer, iar cel care ajunge pe ultima treaptă este încununat întru biruință, în timp ce Hristos, aflat la vârful scării, îl prinde cu încredere de mâna dreaptă, trăgându-l spre înaltele sfere ale Împărăției Sale. Între ultimele trepte ale scării apare o distanță neașteptat de mare, aproape imposibil de parcurs, deslușindu-se astfel capătul urcușului greu de trecut și răsplata celor care s-au împodobit cu marea virtute teologică a iubirii. Tragică este imaginea unui ascet aflat spre această ultimă treaptă, atârnând cu capul în jos, pe punctul de a se prăbuși în abisul unde se chinuiesc cei din întunericul cel mai din afară, care n-au răspuns iubirii lui Hristos”.

La finalul cuvântului său, Preasfințitul Macarie a spus: „Împlinirea virtuților doar printr-o nevoință lipsită de duh lăuntric nu este suficientă. În fiecare virtute trebuie să se întâlnească darul lui Dumnezeu cu efortul omului și cu disponibilitatea de a fi în comuniune cu Dăruitorul și prin El cu întreaga creație. Viața duhovnicească înseamnă sinergie, adică împreună-lucrare dinamică între harul lui Dumnezeu și libertatea noastră, iar Duhul Sfânt este lucrătorul. Nu putem ajunge doar prin noi înșine la măsura la care ne cheamă Iisus Hristos de a fi desăvârșiți precum Tatăl Cel ceresc (Matei V, 48), ci numai prin harul Duhului Sfânt, întru curățirea și sfințirea vieții noastre. Sfântul Ioan Scărarul în cuvântul XXX, v.10 din cartea sa Scara se întreabă: „Dacă fața celui iubit ne preschimbă în chip vădit pe toți și ne face luminoși, veseli și neîntristați, ce nu poate face fața Stăpânului, când vine în chip nevăzut, în sufletul curat?„. Așadar, iubirea în Hristos este cea care face ca tot efortul duhovnicesc să ducă la împlinire prin împărtășirea cu Tainele Împărăției. În acest an în care Sfântul Sinod ne îndeamnă să medităm responsabil la Taina Spovedaniei și la Taina Sfintei Euharistii, se cuvine să căutăm mai stăruitor înțelegerea modului în care lepădarea de păcat, dobândirea iertării și angajamentul pe scara virtuților ne poate apropia și mai mult de o împărtășire personală și comunitară, deplin conștientă, cu Sfintele Taine. Să cerem Mântuitorului Hristos-Izvorul vieții ca lumina Învierii Sale să ne călăuzească pașii spre desăvârșire și tot urcușul duhovnicesc să fie cu folos pentru noi înșine și pentru toți cei care caută alături de noi mântuirea”.

În Lunea Luminată, 21 aprile 2014, Preasfințitul Episcop Macarie va oficia Sfânta Liturghie în biserica românească din orașul suedez Göteborg.

Comentarii Facebook


Știri recente