Sâmbăta lui Lazăr | Ultima zi din Post în care se fac pomeniri pentru cei adormiţi

pomenirea morţilor

Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paşti în care se mai fac pomeniri de obşte pentru cei adormiţi. Această sâmbătă este cunoscută în tradiţia creştină ca Sâmbăta lui Lazăr.

Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii. Prin rugăciunile noastre se realizează comuniunea aceasta cu cei plecaţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.

Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire. Deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.

Ortodoxia se fundamentează pe înviere, iar viaţa pământească nu îşi găseşte rost decât privită eshatologic.

Moartea este o poartă prin care Cel înviat (Hristos) ne lasă să trecem prin moarte în viaţă. Viaţa noastră se îngustează până ce Botezul nostru şi moartea noastră coincid. Fără moarte, viaţa ar fi ireală, ar fi un vis fără deşteptare, spunea Atenagora, Patriarhul Constantinopolului.

De asemenea, Părintele Dumitru Stăniloae evidenţiază faptul că moartea este prăpastia sau puntea universală de trecere spre o alta existență, spre existența veșnică.

În general moartea dă sens și adâncime vieții noastre pământești, ajutând chiar prin aceasta la maturizarea spirituală și la mântuirea noastră, precizează părintele Stăniloae.

Învierea lui Lazăr

Biserica Ortodoxă comemorează astăzi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.

Evenimentul, care a avut loc în Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 11, versetele de la 1 la 45.

 

Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti explică faptul că această minune prevesteşte Învierea Domnului

Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de ’mică înviere’ în sensul în care ea prevesteşte, aşa cum spuneam, ceea ce se va întâmpla peste câteva zile.

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente