Părintele Mina Dobzeu a fost un puternic mărturisitor al credinței în închisorile comuniste și cel care l-a botezat, la Jilava, pe Nicolae Steindhardt.
Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu s-a născut în urmă cu exact un secol, în data de 05 noiembrie 1921, în satul Grozeşti, judeţul Lăpuşna, pe teritoriul actual al Republicii Moldova.
La vârsta de 13 ani a intrat ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu. În anul 1938, a mers la Mănăstirea Căldărușani de lângă Bucureşti, unde a învăţat sculptura bisericească. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost pe front, la Timișoara şi în Ungaria, devenind astfel veteran de război al Armatei Române.
După război, a urmat cursurile Şcolii de Cântăreți de la Constanța şi ale Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul 1946 a fost tuns în monahism la Schitul Brădicești, aflat atunci în Episcopia Huşilor, fiind hirotonit ierodiacon în anul 1948 şi ieromonah în anul 1955. A slujit apoi la Mănăstirea Nicula, şi în Parohia Jimbor din judeţul Cluj, vreme de 5 ani.
Între 1948-1949, a fost arestat timp de 11 luni, pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală. Ca urmare a atitudinii sale şi a protestelor împotriva Decretului 410 din anul 1959, care prevedea desființarea mănăstirilor şi reducerea personalului monahal, pe când urma cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, a fost exclus din monahism și condamnat la închisoare. A fost deţinut la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării, în perioada 1959-1964.
Aflat la închisoarea Jilava, în 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a botezat în credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, cunoscut ulterior ca monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului „Jurnal al fericirii”.
În închisorile comuniste, părintele a continuat să răspândească învățătura de credință ortodoxă, fără să se gândească la riscuri, învățându-și colegii de celulă rugăciuni. Acest lucru i-a adus de multe ori consecințe usturătoare:
„Eu am fost pedepsit și am fost închis într-o temniță care se numea Neagra. Am stat o săptămână la izolare. Acolo nu aveam nici un scaun, era multă umezeală, pe jos numai apă, pavimentul era din ciment, și din cauza asta stăteam toată ziua în picioare. Mi se dădea de mâncare o dată pe zi, seara, la ora nouă, după care se aducea un pat, iar dimineața la cinci îl luau”, își amintea părintele.
A ieșit din închisoare în 1964. Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, al cărei stareț a fost între anii 1978-1988.
În anul 1988 a fost din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul adus de comunism.
După reînființarea Episcopiei Hușilor (în 1996), între anii 1996-2002, a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar la Centrul Eparhial Huși.
Arhim. Mina Dobzeu a plecat la Domnul în data de 7 iunie 2018 din chilia sa de la mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Catedrala Episcopală din Huși.
Vezi și Mesajul de condoleanțe al Patriarhului Daniel la înmormântarea Părintelui Mina Dobzeu
Foto credit: Ziarul Lumina
