Românce în istorie: Otilia Cazimir, poeta sufletelor simple

Otilia Cazimir (pseudonimul literar al Alexandrinei Gavrilescu), supranumita poeta sufletelor simple, s-a născut pe 12 februarie 1894 în satul Cotu Vameș, județul Neamț.

A fost al cincilea copil al învățătorilor Gheorghe Gavrilescu și Ecaterina (născută Petrovici).

Familia s-a mutat la Iași în 1898, când Otilia avea patru ani. A urmat școala primară la Școala Domnească, liceul la Oltea Doamna și apoi cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, fără a obține însă diploma de licență.

A debutat literar în 1912, publicând poezia „Noaptea” în revista Viața românească, sub semnul a trei steluțe. Pseudonimul Otilia Cazimir i-a fost sugerat de Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu. A mai folosit și alte pseudonime (Alexandra Casian, Magda, Ofelia, Dona Sol), în special pentru articole de presă.

Poetă, traducătoare, prozatoare

Primul volum de poezii, Lumini și umbre, a apărut în 1923 la Editura Viața românească. A publicat peste 60 de volume, incluzând poezii, proză scurtă, schițe, nuvele și memorialistică.

Dintre volumele de poezii se numără: Fluturi de noapte (premiat de Academia Română și de Premiul Femina Vie-Heureuse din Paris), Cântec de comoară, Jucării, Baba Iarna intră-n sat, Licurici.

A scris și proză (Grădina cu amintiri, A murit Luchi…, Prietenii mei scriitori), un vodevil (Unchiul din America). Postum i-a fost publicat volumul Scrieri despre teatru.

Ca traducătoare, a adus în limba română opere din literatura rusă, franceză și engleză (Cehov, Maupassant, Gorki, Kuprin ș.a.).

Între 1946–1947 a colaborat cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literatura rusă și sovietică. A fost membră a Societății Scriitorilor Români din 1929. Între 1937 și 1947 a ocupat funcția de inspectoare generală a teatrelor din Moldova. A primit mai multe distincții literare, printre care: