Se împlinesc 55 de ani de la trecerea la Domnul a monahiei Olga Gologan, care a devenit o adevărată mamă pentru sute de copii orfani pe care i-a îngrijit și educat la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea.
Monahia Olga Gologan s-a născut în data de 23 mai 1889, în județul Ialomița. La vârsta de șapte ani a intrat ca novice în obștea Mănăstirii Țigănești de lângă București, unde s-a aflat sub ocrotirea mătușii sale, monahia Epiharia Moisescu, care conducea Leagănul de copii orfani „Sfânta Ecaterina” din București, așezământ patronat de Regina Elisabeta și aflat în apropierea Bisericii Cașin.
Bursieră la Sorbonna
Monahia Olga, pe numele de botez Elena Gologan, și sora sa, Eugenia, au urmat școala primară la Săcele, cursurile secundare la Brașov și Școala Normală de Fete din Cluj. Cele două au primit apoi, prin grija Reginei Elisabeta, burse de studiu la Universitatea Sorbona din Paris.
După încheierea studiilor, s-au întors în țară și au ales viața monahală, pentru a o sprijini pe mătușa lor în activitatea educațională și filantropică. Elena a primit numele Olga, iar sora sa, Eugenia, numele Teodosia.
Maica Olga a fost călugărită în anul 1911, în paraclisul regal, în prezența unor membri ai familiei imperiale ruse aflați în vizită în România. Numele i-a fost dat în cinstea Sfintei Olga, bunica Sfântului Vladimir, cel care a încreștinat poporul rus.
După întoarcerea din Franța, monahia Olga a devenit educatoare la Leagănul „Sfânta Ecaterina”, iar apoi s-a implicat în activitatea Societății „Acoperământul Maicii Domnului”, continuatoarea așezământului destinat copiilor orfani.
Sistem de ocrotire și îngrijire a copiilor orfani
Leagănul de copii a fost mutat din București la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, împreună cu aproximativ 280 de copii abandonați sau rămași fără ocrotire. Aici, instituția a primit o nouă formă de organizare, sub numele de Societatea „Acoperământul Maicii Domnului”.
Potrivit mărturiilor păstrate, în momentul sosirii la Bistrița, maicile și copiii au găsit mănăstirea într-o stare dificilă. Una dintre monahiile care au însoțit-o pe maica Olga își amintea că au fost nevoite să își facă loc prin iarba foarte înaltă din curte pentru a ajunge în biserică și a se închina la moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul.
Vechea lavră de călugări a fost transformată astfel într-o mănăstire de maici, iar în jurul obștii s-a dezvoltat un amplu sistem de ocrotire și educare a copiilor. Au fost organizate un orfelinat, o grădiniță, o școală elementară, un liceu teoretic, un liceu industrial, o școală de meserii pentru băieți și o școală superioară de menaj pentru fete.
Monahiile erau profesoare
Copiii erau îndrumați în funcție de aptitudinile lor și puteau învăța meserii precum croitoria, confecționarea obiectelor de artizanat, cizmăria sau arta culinară. Scopul era ca fiecare elev să dobândească o calificare și să poată duce o viață independentă după încheierea studiilor.
Personalul didactic era format inițial din profesorii care activaseră la București și care au acceptat să se mute la Bistrița. Maica Olga preda limbile română, franceză, latină și greacă, iar sora sa, monahia Teodosia, preda matematica și astronomia.
În anul 1932, întregul corp profesoral al liceelor era alcătuit din monahii, cu excepția profesorului de educație fizică.
„Mama Olga”
După numirea maicii Epiharia Moisescu ca stareță a Mănăstirii Hurezi, conducerea Mănăstirii Bistrița și a Societății „Acoperământul Maicii Domnului” a fost preluată de monahia Olga Gologan.
Prin activitatea sa, monahia Olga a adunat în jurul său peste 200 de maici și a purtat de grijă unui număr de aproximativ 800 de copii. S-a ocupat atât de educația și formarea lor duhovnicească, cât și de nevoile materiale ale așezământului.
Pentru dragostea și atenția cu care îi îngrijea pe copii, dar și pentru felul în care conducea obștea, a primit numele de „mama Olga”.
Grijă pentru viața duhovnicească
Pe lângă activitatea educațională și administrativă, monahia Olga acorda o atenție deosebită vieții duhovnicești a obștii.
I-a chemat la Mănăstirea Bistrița pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, pe arhimandritul Benedict Ghiuș și pe părintele Daniil Sandu Tudor, pentru a le îndruma pe monahii în practicarea rugăciunii inimii.
Maica Olga le îndemna pe ucenicele sale să se roage neîncetat și să ceară ajutorul lui Dumnezeu în toate nevoile lor. Era prezentă la slujbele mănăstirii și urmărea ca viața obștii să fie întemeiată pe rugăciune, ascultare și slujirea aproapelui.
Prigonită de regimul comunist
Începând din anul 1948, maica Olga și sora sa, monahia Teodosia, au sprijinit cu alimente luptătorii anticomuniști din Munții Arnotei. Pentru ajutorul oferit acestora, cele două au fost arestate și anchetate timp de câteva luni. Potrivit mărturiilor păstrate, nu au vorbit ulterior despre suferințele îndurate și nu s-au plâns de cele întâmplate.
În anul 1949, Societatea „Acoperământul Maicii Domnului” a fost desființată de regimul comunist, iar copiii aflați la Bistrița au fost repartizați în orfelinatele de stat.
Sub presiunea regimului comunist, obștea Mănăstirii Bistrița a fost risipită. În anul 1954, maica Olga a fost obligată să demisioneze, iar împreună cu sora sa s-a retras într-o casă din apropierea mănăstirii. Cele două au fost obligate să nu mai poarte veșmântul monahal. Alături de ele s-a aflat și monahia Epiharia Rădulescu, cele trei fiind găzduite de o familie din satul Bistrița.
Mai târziu, prin grija Patriarhului Justinian Marina, monahiile Olga și Teodosia au ajuns la Așezământul monahal de la Mănăstirea Viforâta, destinat maicilor și preoteselor văduve.
Acolo și-au petrecut ultimii ani ai vieții, păstrând însă dorul pentru Mănăstirea Bistrița, unde desfășuraseră vreme de mai multe decenii o amplă activitate educațională, socială și duhovnicească. Monahia Olga Gologan a trecut la Domnul în data de 29 iulie 1971, iar sora sa, monahia Teodosia, în anul următor.
A revenit la Mănăstirea Bistrița
În 3 august 2016, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, osemintele celor două monahii au fost strămutate la Mănăstirea Bistrița și așezate în cimitirul din partea de nord a așezământului.
Viața și activitatea monahiei Olga Gologan sunt prezentate și în volumul „Matericul mănăstirilor vâlcene”, apărut în anul 2018 sub coordonarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie.
Lucrarea o evocă drept una dintre personalitățile reprezentative ale monahismului românesc din secolul al 20-lea, care a unit educația, filantropia și viața de rugăciune.
Urmărește tag-ul Românce în istorie pentru a afla mai multe despre viețile femeilor remarcabile din istoria României.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro / optimizată cu AI
