Miercuri se împlinesc 203 ani de la trecerea în veșnicie a pedagogului, teologului, traducătorului şi inginerului Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învăţământului în limba română din Ţara Românească. În 1818, a înfiinţat, în Bucureşti, prima şcoală cu predare în limba română.
Gheorghe Lazăr s-a născut în Avrig, la 5 iunie 1779 (după alte surse, 9 ianuarie 1782). Data sa de naştere a fost aleasă drept Ziua Învățătorului.
A studiat la Liceul piarist din Cluj (1799-1801) şi la liceul catolic din Sibiu (1801/1802). Studiile variate urmate la Cluj (limbi străine, teologie, drept, filosofie, ştiinţe) au pus bazele pregătirii sale enciclopedice.
Cu o bursă oferită de Consistoriul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu, din 1806 tânărul Gheorghe a urmat studii de Teologie şi Filosofie la Universitatea din Viena.
Reîntors în țară, în 1812, a devenit profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. A plecat la Braşov în decembrie 1811, în urma ostilităţilor întâmpinate din partea autorităţilor şi a episcopului Vasile Moga, care, fiind un adept al învăţământului în limba slavonă, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română.
Ajuns la București în 1816, Gheorghe Lazăr şi-a câştigat existenţa mai întâi ca profesor particular în casa boierului Bărcănescu, pentru copiii acestuia. Din acelaşi an a început să ofere lecţii de inginerie practică – măsurători de teren şi ridicări de plan – şi altor elevi din Bucureşti, fii de boieri.
Prima școală cu predare în limba română
La doi ani după venirea sa în București, Gheorghe Lazăr a reușit să înființeze o școală cu predare în limba română la „Sfântul Sava”.
La început, elevii săi erau băieţi de mici meseriaşi, târgoveţi şi dascăli, pentru că odraslele boiereşti frecventau în continuare şcoala grecească. Noua instituţie a devenit curând principalul focar de consolidare şi difuzare a culturii româneşti.
Din prima generaţie de elevi au făcut parte, printre alţii, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Teodor Paladi, Simion Marcovici şi alţii.
Ideile lui s-au reflectat cel mai bine în cele două discursuri extraşcolare, singurele cunoscute, precum „Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie” (1819), o înscăunare care punea capăt unui lung şir de mitropoliţi greci, sau în cel dedicat înscăunării domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822, după revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.
A trecut la Domnul în data de 17 septembrie 1823. În onoarea sa, mai multe instituţii de învățământ din întreaga ţară îi poartă numele.
