Reprezentările Crucii în arta bisericească românească. Duminica Sf. Cruci e o temă rară, spune pictorul Ioan Popa

Într-un interviu publicat în Ziarul Lumina, pictorul bisericesc Ioan Popa vorbește despre reprezentările Crucii în arta bisericească românească.

Artistul semnalează legătura simbolică dintre tema „Iisus Hristos – viața de vie” și cruce, pe care a evidențiat-o în fresca noii biserici a Mănăstirii Nicula din județul Cluj (foto sus).

De asemenea, amintește de Duminica Sfintei Cruci în iconografie, subliniind că aceasta beneficiază de mai puține reprezentări decât alte teme care au în centru Sfânta Cruce.

Duminica Sfintei Cruci în iconografie

„O altă temă iconică, prăznuirea Duminicii a treia din Postul Mare, a Sfintei Cruci, ne pune în față Evanghelia care se citește: Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acesta și Fiul Omului se va rușina, când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri (Marcu, 9, 26)”, amintește iconarul.

„Are o prezență rarisimă în iconografie, însă mi-a fost rânduit să o pictez în iconostasul de la Aiud ca icoană de hram, precum și în biserica mare a Mănăstirii Nicula în ilustrarea Triodului, desfășurat pe tot cuprinsul unui registru din pronaos.”

„Înțelesul duhovnicesc care se desprinde și din icoana dedicată acestei duminici este că, dacă nu ne vom răstigni patimile și pornirile spre păcat – așa cum au făcut drepții, care și-au asumat crucea pentru a învia împreună cu Hristos -, înseamnă că ne vom rușina de Hristos și nu vom avea parte de învierea pe care ne-a dăruit-o prin jertfa Sa”, spune pictorul Ioan Popa.

Omniprezența crucii în satul românesc

El a mai vorbit despre omniprezența reprezentărilor crucii în satul românesc tradițional și a recunoscut că aceasta l-a influențat probabil în proiectele iconografice realizate, în care crucile decorative sunt omniprezente în zonele de trecere, pe lățimea zidurilor sau pe partea de zid unde se găsesc ferestrele.

„Pentru ță­ranul român nu numai că au un rol apotropaic, de protejare a spațiului său – ceea ce se reflectă în prezența lor numeroasă și variată la răscruci, la hotare, la fântâni etc, dar un detaliu care iese în evidență este că, în gene­ral, crucile țărănești sunt cruci ale Învierii, în care Mântuitorul apare mai rar reprezentat răs­tignit, și atunci sub forma unor stilizări aproape expresioniste”, subliniază pictorul.

„Din lumea troițelor satului românesc avem numeroase elemente ornamentale pe care merită să le preluăm (simboluri solare, precum rozeta, crestată deseori în mijloc, cruci încadrate în cercuri, motive precum discul, roata, vârtelnița, care apar deseori și pe obiectele casnice sau de mobilier etc).”

„Aceste motive și simboluri care înfrumusețează troițele și crucile țărănești transmit mai degrabă nădejdea, bucuria, învierea, biruința asupra morții, legătura cu veșnicia. La țăranul român crucea apare, în mod pregnant, asociată cu Învierea”, observă pictorul bisericesc Ioan Popa

Crucea decorativă

„Crucile de tip Hrismon, caracterizate prin stilizarea și gravarea literelor X și P (monograma lui Hristos), Alfa și Omega, sunt o altă tipologie decorativă folosită. Ele apar din primele secole, încă din catacombe, iar acest model l-am folosit mult în ceea ce pictez.”

Acest tip de cruce apare în multiple variațiuni pe sarcofagele creștine, panourile de piatră ale iconostaselor, capiteluri sau vase liturgice, și este asociată ­uneori cu peștele, ancora, cununa din frunze de laur sau măslin.

Crucea biruitoare

„Un alt tip de cruce pe care o înfățișez este crucea împăratului Iustinian, din aur, cu brațele ­evazate și decorată cu perle și pietre semiprețioase”, adaugă pictorul bisericesc.

„Folosim mult în decorul pereților pictați aceste cruci glorioase, care se pictează din perioada paleo­creștină, la început în mozaic și în miniaturi, apoi transpuse în pictură. În miniatura occidentală regăsim multe cruci decorate cu antrelacuri (împletituri) pe care le preluăm și noi într-o manieră mai simplificată.”

Pictorul mai amintește că arta Bizanțului includea și modele de cruci glorioase care aveau în mijloc mâna Tatălui binecuvântând.

Scurtă biografie

Ioan Popa este originar din Aiud și locuiește în Otopeni, județul Ilfov. S-a îndreptat către pictură la încurajarea maicilor de la Mănăstirea Râmeț. A ajuns astfel să studieze la Universitatea Națională de Arte București și a devenit pictor bisericesc autorizat. A pictat numeroase biserici din țară și din străinătate.

Foto credit: Facebook / Mănăstirea Nicula