„Catedrala Națională nu este un monument al triumfului, ci unul al răbdării și reconcilierii. Ea spune lumii că românii știu să aștepte, să construiască, să creadă și să transforme suferința în formă”, scrie prof. univ. dr. Remus Pricopie, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și fost Ministru al Educației.
„Și poate că aceasta este adevărata mântuire a unui neam: puterea de a-și transforma istoria în speranță durabilă.”
Fostul ministru face un scurt istoric al inițiativei de a construi Catedrala Națională, amintește că amplasamentul ei reprezintă o formă de răscumpărare simbolică pentru bisericile demolate în zonă de dictatorul Nicolae Ceaușescu pentru a face loc Casei Poporului, actualul Palat al Parlamentului, și enumeră edificii de cult similare cu valoare simbolică din alte țări.
Despre numele Catedralei
„După sfințirea picturii, numele oficial devine Catedrala Națională – o formulă care nu șterge istoria, ci o încununează, așa cum un capitol nu-l anulează pe cel dinaintea lui, ci îl duce mai departe”, scrie prof. univ. Remus Pricopie.
„Într-un fel, între aceste două nume – Mântuire și Națiune – se află chiar definiția României moderne: un popor care a învățat că supraviețuirea biologică nu este suficientă fără demnitate morală, iar independența politică nu are sens fără o conștiință comună.”
„Catedrala nu este doar un edificiu de piatră, ci o arhitectură a identității, ridicată pe temelia unei istorii în care fiecare generație a adăugat o cărămidă”, explică rectorul SNSPA.
Unire simbolică
Sfințirea picturii în mozaic la Centenarul Patriarhiei Române „a fost împlinirea unei promisiuni istorice și proiecția unui nou ideal”, subliniază fostul ministru.
El remarcă prezența, la sfințirea picturii Catedralei Naționale, a celor doi președinți ai românilor care trăiesc în prezent în două țări diferite, despre care afirmă că sunt despărțiți de un vechi dictat politic, dar uniți „prin aceeași limbă, aceeași credință și aceeași memorie”, precum și prin prezența simbolică la eveniment a Familiei Regale a României.
„Prin această catedrală, România își ridică nu doar o construcție, ci o coloană simbolică: un loc al memoriei comune, al echilibrului între tradiție și modernitate, al unei credințe care unește, nu desparte”, scrie prof. univ. dr. Remus Pricopie.
„Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar o clădire. Este biografia condensată a României moderne: a început cu Independența (1877-1878), a trecut prin Unire (1918), prin tăcerea comunistă (1945-1989), prin renașterea libertății și a ajuns, în 2025, la desăvârșire”, mai scrie profesorul universitar.
„Ea spune, în piatră și lumină, ceea ce o națiune întreagă a învățat cu trudă: că libertatea nu este deplină fără spiritualitate, iar demnitatea nu poate exista fără memorie.”
Patriarhul Daniel, lider vizionar
„Istoria va consemna că Patriarhul Daniel nu a fost doar ierarhul care a ridicat o catedrală, ci vizionarul care a dat formă unei idei de unitate”, mai scrie fostul ministru.
„Patriarhul Daniel a înțeles că, într-o lume dominată de confuzie morală și relativism, Biserica are nevoie de o ancoră vizibilă – un reper care să inspire, să educe și să unească.”
Reconciliere națională și deschidere spre universalitate
Rectorul SNSPA remarcă faptul că Preafericirea Sa a coordonat lucrările de la Catedrala Națională astfel încât aceasta a devenit „o sinteză între tradiție și modernitate, între rigoarea spirituală a Ortodoxiei și deschiderea intelectuală a unei lumi europene”.
„Patriarhul Daniel este, fără îndoială, una dintre cele mai complexe și respectate personalități ale României contemporane: teolog cu formație academică solidă, intelectual cu viziune europeană, om al reflecției și al construcției, dar și om de stat, care a înțeles că spiritualitatea poate fi o formă de politică a binelui comun”, adaugă prof. univ. dr. Remus Pricopie.
„Gestul său de a invita la sfințirea picturii toate personalitățile publice, indiferent de opiniile exprimate în trecut, a fost o lecție de demnitate și de iertare. Duminică, sub cupola Patriarhiei, au stat împreună credincioși și critici ai proiectului, oameni care ani la rând au contestat această construcție.”
„Patriarhul Daniel a făcut, astfel, primul gest al reconcilierii, arătând că maturitatea credinței nu înseamnă triumf, ci puterea de a depăși ceea ce desparte și de a căuta, împreună, drumul care unește”, subliniază rectorul SNSPA.
El mai remarcă prezența la București a Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, cu prilejul sfințirii picturii Catedralei Naționale, ceea ce „confirmă recunoașterea internațională a acestui proiect și locul special al Ortodoxiei române în comunitatea creștină universală”.
„Patriarhul Daniel a reușit ceea ce puțini lideri spirituali reușesc într-o viață: să transforme credința într-o formă de construcție a națiunii, iar reconcilierea – într-o dimensiune a forței morale”, adaugă prof. univ. dr. Remus Pricopie.
Carte de vizită
Prof. univ. dr. Remus Pricopie s-a născut la Ceahlău, jud. Neamț, este căsătorit și are doi copii. A fost ministru al Educației în perioada 2012-2014 și este rectorul SNSPA din 2012.
A studiat la Universitatea din București (Facultatea de Chimie), la Universitatea din Liège, Belgia (master în Relații Internaționale și Politici Europene), și la George Washington University din Washington, DC, în Statele Unite.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
