Regina-Mamă Elena, o personalitate luminoasă

Un text despre viața, personalitatea, și realizările Reginei Elena, realizat de Daniela Șontică, redactor Ziarul Lumina:


Regina-Mamă Elena, o personalitate luminoasă

Se cuvine în aceste zile să ne îndreptăm atenția către personalitatea Reginei Elena, mama fostului rege Mihai I al României.

Prilejul acestei reamintiri este, desigur, aducerea în țara noastră a osemintelor sale și reînhumarea lor în cripta regală de la Curtea de Argeș, alături de rămășițele pământești ale celorlalți membri ai familiei regale.

În general, viața acestei regine nu este foarte cunoscută, ea nedorind să fie prea mult în centrul atenției, ci preferând discreția. În același timp, evenimentele istorice la care a fost martoră și întâmplările propriei vieți au ținut-o departe de ceea ce se întâmpla pe scena politică a României.

A avut o copilărie ca o adevărată prințesă din basme, dar neșansa ei ca persoană adultă a fost de a trăi într-o perioadă istorică în care marile dinastii regale se prăbușeau sub presiunea nazismului sau a comunismului. A fost martoră la abdicarea forțată a tatălui, a soțului, a fratelui și a fiului ei.

Iată pe scurt, câteva date biografice:

A venit pe lume la 2 mai 1896 la Palatul Tatoi de lângă Atena. A fost fiica regelui Constantin I al elenilor și al Reginei Sofia. La naștere, a primit titlul de principesă a Elenilor și a Danemarcei.

A fost soția regelui Carol al II-lea și mama regelui Mihai I al României. A murit la Laussane în Elveția la 28 noiembrie 1982.

Viața Reginei-Mame Elena a fost una nefericită, marcată de infidelitățile lui soțului său, Carol al II-lea, și de abdicarea lui, fapte care au atras divorțul și trimiterea ei în exil.

Când Carol al II-lea a rămas în străinătate cu Elena Lupescu, în 1925, principesa Elena s-a ocupat de educația fiului ei, devenit moștenitor al tronului.

La reîntoarcerea lui Carol și uzurparea tronului fiului său (în vara lui 1930), a urmat o perioadă grea, de doi ani, în care ei nu i s-a permis să se mai ocupe de fiul ei. De altfel, fostul rege Mihai spunea într-un interviu că atunci când avea nevoie de sfatul tatălui a fost nevoit să fie sub îndrumarea mamei, iar atunci când avea nevoie mai multă de mamă nu l-a avut lângă el decât pe tatăl său.

În 1932, principesa Elena a fost nevoită să plece din România. S-a stabilit la Florența în Italia, la Vila Sparta, și i se permitea să vină în țară doar două luni pe an pentru a sta cu fiul său.

Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, în 1940, Ion Antonescu i-a cerut să se întoarcă în țară. Atunci a primit titlul de Regină-Mamă și apelativul Majestate. A fost perioada în care a devenit consiliera și confidenta Regelui Mihai. Puterea în stat era deținută însă în totalitate de Ion Antonescu, care în prima parte a guvernării sale a dezlănțuit un genocid împotriva minorității evreiești.

Firea blândă și educația ortodoxă primită în copilărie au făcut-o pe Regina Elena să intervină pe lângă Antonescu și în felul acesta soarta multor persoane a fost ameliorată. Mult mai târziu Institutul Yad Vashem i-a conferit titlul de „Drept între popoare”.

În urma loviturii de stat de la 23 august 1944, dictatura antonesciană a fost înlocuită (după trei scurte guverne constituționale) de dictatura comunistă. Membrii familie regale au fost izolați și dați la o parte. După abdicarea forțată a Regelui Mihai, familia regală a trăit în exil. Regina mamă a trăit la Florența, iar în ultimii ani la Lausanne și la Versoix, în Elveția.

Dincolo de fotografiile care o reprezintă, de informațiile oficiale consemnate în cronici istorice, putem reconstitui un portret aproximativ al acestei figuri regale. Era o persoană foarte agreabilă, rafinată, educată și modestă. Când a vizitat prima oară România, în toamna anului 1920, principesa Elena și sora ei au fost foarte bine primite de către regele Ferdinand și regina Maria. Elena era prezentabilă, înaltă, brunetă, cu o fire plăcută, cu gropițe în obraji și un zâmbet fermecător care îi atrăgea pe cei din jur.

În jurnalul său, Regina Maria are cuvinte frumoase despre principesa Elena, pe care o alintă Sitta. După mariajul cu Carol, cele două deveniseră foarte apropiate.

Regina Maria își nota: „Sitta umple lumea cu gropițele ei din obraji”.

Maria aprecia în mod deosebit simțul umorului de care dădea dovadă principesa. Elena era cultă, se pricepea la artă, literatură și era pasionată de decorațiuni interioare. Însemnările sale de mai târziu scot în evidență măcinarea sufletească și zbuciumul prin care a trecut din cauza conflictelor cu soțul său, Regele Carol al II-lea, ea reproșându-și că nu a reușit să păstreze căsnicia cu el.

Fiul său, Regele Mihai i-a păstrat mereu o amintire frumoasă, vorbind despre ea cu dragoste și evlavie, educația primită de la mama sa fiind definitorie pentru caracterul și tot parcursul vieții fostului suveran al României.

Daniela Șontică


Foto credit: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente