Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, a oficiat duminică, 10 august, Sf. Liturghie la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, unde a vorbit despre felul în care putem birui necazurile în viață:
„Dumnezeu Tatăl nu şi-a scutit nici propriul Fiu de Cruce. Dumnezeu ne-a promis, însă, că ne va da tăria de a face faţă situațiilor dificile. Oricât de grea ar fi furtuna, ori crucea, harul și ajutorul pe care îl vom primi de la El va fi mereu pe măsură”.
„El nu a promis niciodată că vom scăpa de necazuri, de ispite sau de primejdii. Totuşi, a spus că vom putea birui precum El a biruit. Domnul dorește să ne facă biruitori, nu doar să ne scape de orice necaz, El este mult mai interesat de credința noastră, de caracterul nostru, decât de confortul nostru”, a transmis Preasfinția Sa.
Episcopul a dezvăluit secretul biruinței în furtunile vieții: să privim cu credință spre Hristos, să nu ne lăsăm doborâți de teamă sau îndoială, ci să-L chemăm în ajutor, punându-ne încrederea în El, limanul și sprijinul nostru.
„Secretul biruinței în mijlocul furtunilor din viață este să privim cu credință spre Hristos, să nu cădem în îndoială şi necredință privind spre furtună. În loc să vedem mereu problemele și dificultățile noastre şi să fim doborâți de frică, să alegem să–L chemăm pe Hristos în ajutor, să ne punem încrederea în El, limanul şi ajutorul nostru în vreme de furtună”, a adăugat PS Paisie Sinaitul.
Corabia reprezintă Biserica
În această pericopă evanghelică (Matei 14, 22-25), continuare a relatării despre înmulțirea pâinilor și a peștilor, Mântuitorul Hristos Se retrage la rugăciune, iar ucenicii pornesc cu corabia pe mare. Corabia este lovită de valuri, iar ucenicii sunt cuprinși de teamă. La a patra strajă din noapte, Iisus vine la ei umblând pe mare.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul prezintă Corabia drept imagine a Bisericii, care, de-a lungul vremurilor, este lovită de valurile ispitelor, persecuțiilor și răutății lumii.
„Corabia reprezintă Biserica: marginile ei, care oferă protecție, sunt regulile, rânduielile şi canoanele Bisericii. Atâta timp cât nu le depășim, ci le respectăm, suntem în siguranță. Ca și corabia lovită de valuri este Biserica: din toate timpurile ea se confruntă cu furtunile și puterile ostile lui Dumnezeu, care, uneori, se manifestă explicit, prin persecuții directe, dar care pot lua uneori şi aspecte înșelătoare, denigratoare și răuvoitoare”, a explicat Preasfinția Sa.
Cum realizăm importanța ajutorului dumnezeiesc?
Hristos îi lasă uneori pe ucenici singuri pe marea vieții, deși El este mereu tainic prezent și vine în ajutor atunci când Îl chemăm în rugăciune.
Deși S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui, El nu părăsește niciodată Biserica Sa, ci vine să potolească furtunile ce o cuprind. Preasfinția Sa spune că Hristos i-a trimis pe ucenici singuri pe mare pentru a-i învăța să treacă prin încercări și ispite, ca astfel să înțeleagă cât de prețios este ajutorul Său dumnezeiesc. Greutățile vieții devin astfel prilej de mântuire și întâlnire cu El.
„De ce oare Hristos Domnul i-a trimis singuri să înainteze pe mare, în timp ce El S-a suit în munte? Pentru că voia să îi învețe pe ucenicii Săi cum să treacă prin încercări, prin ispite, prin situații potrivnice, pentru ca astfel, ei să înțeleagă mai bine cât de mare este binecuvântarea ajutorului dumnezeiesc în viața lor”, a spus PS Paisie Sinaitul.
„A fost o lecție predată prin ucenici și nouă cei de azi: să învățăm să înfruntăm greutățile pentru ca acestea să devină locuri de mântuire, ocazii de întâlnire cu El. În momentele noastre de întuneric, Hristos vine într-adevăr în întâmpinarea noastră și potolește furtuna, ca în noaptea aceea pe mare”.
Să-L chemăm pe Hristos
Preasfințitul Părinte Paisie a relatat o poveste din Pateric, unde găsim un exemplu prețios despre lupta cu ispitele, din viața Avei Antonie cel Mare. El credea că poate birui singur ispitele, dar când acestea s-au înmulțit și s-a simțit în primejdie, a strigat către Dumnezeu. Iisus l-a salvat și i-a spus că a fost mereu lângă el, dar că trebuie să-L cheme ca să vină în ajutor.
„De aceea, deci, Învățătorul Hristos îi lasă pe ucenicii Săi singuri pe timp de noapte să se lupte cu furtuna, cu vântul potrivnic şi cu valurile mari, pentru a înţelege că uneori ei nu pot conta doar pe forțele proprii, deşi erau pescari cu experienţă pe mare”, a subliniat episcopul.
Sf. Apostol Petru a cerut
Fiind un desăvârșit cunoscător al oamenilor, Domnul știe cât de mult îi poate lăsa singuri și când trebuie să vină în ajutorul lor. La a patra strajă din noapte, înainte de răsărit, Iisus vine pe mare spre corabie. Ucenicii, speriați crezând că văd o nălucă, strigă de frică, dar El îi încurajează, iar Petru pășește pe apă spre El.
„Să reținem acest amănunt: Nu Hristos l-a invitat pe Petru să meargă pe apă, ci doar i-a permis să vină atunci când, plin de entuziasm, Petru a cerut aceasta. Petru era bucuros să-L întâmpine pe Iisus, el a simțit un val atât de mare de credință, o înflăcărare atât de mare, încât orice i se părea posibil. Petru îl iubea pe Iisus. Iisus îi schimbase numele, din Simon în Petru, care înseamnă stâncă sau piatră. Era socotit un corifeu al apostolilor, fiind mai în vârstă”.
„Cât timp Petru avea privirea ațintită spre Iisus, el mergea pe apă ca şi Iisus. Când însă Petru s-a uitat spre valuri și spre vânt şi s-a temut, atunci a început să slăbească credința lui în Iisus, să se îndoiască în sinea lui, şi a început să se scufunde în apă”.
Care este lecția oferită de Sf. Ap. Petru?
Petru, deși numit „piatră” pentru tăria sa, a început să se scufunde din cauza credinței slabe și a fricii. Pescar bun și înotător, el nu se baza pe propriile puteri, ci pe credință. Strigând către Hristos, Acesta îl prinde și îl salvează, arătându-i că problema a fost „puțina credință”.
„Ce lecție profundă este ascunsă aici pentru noi? În viața de creștin trebuie să fie echilibru, să fie bucurie, pace. Şi pentru ca să se întâmple aceasta trebuie să avem credință puternică, autentică, verificată, să nu pășim «în afara corabiei Bisericii» dacă nu suntem pregătiți. Trebuie să cunoaștem și să respectăm învățăturile Bisericii, trebuie să trăim viața Bisericii, care este viaţa lui Hristos, pentru a dobândi apoi viaţa veşnică”.
Foto credit: Marius Costin
