„Canonul cel Mare a fost numit Plânsul lui Adam – adică plânsul omului care a înțeles că, pierzând pe Dumnezeu s-a pierdut pe sine însuși – de aceea acest Canon este biografia sufletului fiecăruia dintre noi, scrisă sub formă de rugăciune”, a spus PS Paisie Sinaitul marți seară la Catedrala Patriarhală.
Episcopul vicar patriarhal a oficiat slujba Pavecerniței Mari în cadrul căreia a fost citită a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul.
Vorbind despre textul canonului, ierarhul a subliniat că „nu este o simplă meditație istorică asupra Scripturii, ci este o arheologie a sufletului. Săpăm sub straturile de zgură ale păcatului pentru a regăsi chipul de lumină pe care Dumnezeu l-a sădit în noi la creație și l-a înnoit la Botez”.
„De aceea, duhovnicii ne recomandă să citim textul Canonului cu multă luare aminte, nu doar să-l ascultăm, pentru a nu lăsa această bogăție de idei și gânduri duhovnicești să treacă pe lângă noi fără a deveni lucrătoare”, a adăugat Episcopul vicar patriarhal.
O oglindă a Vechiului Testament
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat că partea din canon citită marți seară „ne-a pus înainte o oglindă aspră a Vechiului Testament, care ne arată și rănile noastre, a celor de azi”.
„Vedem căderile strămoșului Adam, căderile lui Cain și ale celorlalți amintiți nu ca pe niște relatări despre alții, ci ca pe niște diagrame ale propriei noastre căderi și înstrăinări”.
„Păcatul, în spiritualitatea răsăriteană, nu este o simplă încălcare a unei legi juridice, ci este o boală a ființei, în care omul se desparte de Dumnezeu Izvorul Vieții”, a explicat Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul.
Ierarhul a spus că „poate niciun alt cuvânt nu ar fi străbătut atât de adânc precum strigătul care se repetă și punctează fiecare tropar al Canonului: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.
„Prin aceste cuvinte, recunoaștem, precum vameșul, că nu putem face nimic prin noi înșine; întreaga noastră mântuire depinde de mila necuprinsă a lui Dumnezeu”.
Întreaga istoriei a căderii omului
Episcopul vicar patriarhal a făcut o trecere în revistă a cântărilor Canonului Mare: „Ne poartă prin întreaga istorie a căderii omului, dar și prin întreaga istorie a milostivirii lui Dumnezeu. Ne arată cât de jos putem cădea și cât de sus suntem chemați să urcăm”.
„Astăzi, în mijlocul unei lumi agitate și grăbite, răsună același strigăt vechi și mereu nou: Miluiește-mă, Dumnezeule! Să nu fie doar un refren liturgic. Să fie respirația inimii noastre curățită prin lacrimi. Care ne reface legătura vie cu Hristos”, a îndemnat Preasfinția Sa.
Ierarhul a evidențiat necesitatea mărturisirii păcatelor: „Slujba Canonului nu ne cere să le ascundem, ci să le aducem înaintea lui Dumnezeu. Să nu plecăm nevindecați de vreme ce am venit la doctor, la Doctorul sufletelor și a trupurilor noastre, Care este Hristos”.
La finalul predicii, Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a spus: „Să ne rugăm Domnului și Dumnezeului nostru, Care este Ajutor și Acoperitor, iar mila Lui este mai mare decât toate căderile noastre, să ne dăruiască puterea de a uni pocăinţa cu rugăciunea, de a uni postul cu milostenia şi iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, spre a dobândi ajutor sfânt în urcușul duhovnicesc spre Înviere, cu speranța dobândirii Împărăţiei cerurilor”.
Mai multe fotografii de la slujba Canonului vor fi disponibile în secțiunea foto.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
