Preasfințitul Părinte Ignatie a oficiat, în data de 6 august, Sfânta Liturghie, la Mănăstirea „Schimbarea la Față” din municipiul Huși, unde a rostit o alocuțiune despre schimbările pe care le produce rugăciunea, ca semn, pe chipul omului:
„Este atât de frumos omul când se roagă, ca atitudine, ca mod de gândire; toate se potolesc în ființa sa; și gândurile sale nu mai aleargă dintr-o parte în alta; simțirile, vibrațiile sale capătă toate o stare de liniște și pace”.
Episcopul Ignatie a subliniat importanța luminii divine în viața credincioșilor, explicând că, prin rugăciune, omul poate deveni un vas al luminii dumnezeiești.
Preasfinția Sa a explicat că Schimbarea la Față nu reprezintă o schimbare a esenței lui Hristos, ci o revelare a luminii divine care L-a însoțit mereu. Astfel, Hristos, ca „Lumina ființială”, S-a arătat Apostolilor pe Muntele Taborului „în splendoarea Dumnezeirii Sale”.
„Așa cum trupul lui Hristos strălucea de lumină, și noi putem deveni oameni de lumină prin rugăciune. Sfântul Ioan Damaschinul ne spune că „mama rugăciunii este liniștirea, iar rugăciunea este arătarea slavei lui Dumnezeu”, a transmis Episcopul Hușilor.
Lumina dobândită prin rugăciune
Episcopul a subliniat seninătatea unui om, care prin rugăciune, dobândește răbdare, putere, îngăduință față de ceilalți și generozitate. Chipul unui astfel de om se schimbă și devine luminos, indiferent de frumusețea trăsăturilor fizice.
„Cu cât un om se roagă mai mult, cu atât chipul său se luminează. Am întâlnit, cu toții, oameni cu chipuri atât de luminoase, dar nu este lumina sau frumusețea fizică, ci ceva dincolo de această frumusețe fizică. Pot fi unii care să nu aibă o frumusețe răpitoare, dar să aibă o strălucire, o seninătate a chipului care ne domină în sensul cel mai frumos al cuvântului, și rămânem într-o stare de uimire”.
„În contrast, un om bun, blând, iertător, capabil de a înțelege ceea ce se întâmplă în jur și care are o anumită îngăduință față de slăbiciunile celorlalți, are un chip extraordinar de frumos, o privire în care ne putem odihni”.
„E ceva similar cu faptul că atunci când este senin putem vedea ușor oglindirea cerului în apă și spunem că apa devine cer. Dacă este furtună și ceață, vreme rea, nu se mai poate oglindi cerul în apă, ci vedem oglindite furtuna, fulgerele. La fel este și sufletul celui care se roagă, ca apa limpede în care putem vedea cerul – putem spune că aceasta a devenit un cer”, a conchis Preasfinția Sa.
Foto credit: Episcopia Hușilor
