„Dragostea le vede pe toate cu maximă acuitate și cu maximă rapiditate. Vede ceea ce este mai adânc în sufletul omului”, a explicat Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, în cuvântul său de duminică.
Preasfinția Sa a abordat în predică mai multe aspecte întâlnite inclusiv în societatea contemporană: depersonalizarea, insensibilitatea și lingușirea.
Depersonalizarea și nemilostivirea
„Bogatului nu i se dă numele pentru că, am spune noi, numele lui era însăși bogăția sau cele materiale. El s-a depersonalizat”, a punctat PS Ignatie. Cauza depersonalizării a fost tocmai decizia lui de a se identifica doar cu ceea ce ține de partea materială, a adăugat ierarhul.
Preasfinția Sa observă că „un indiciu foarte clar că un om se depersonalizează – când practic el nu mai este om -, este momentul în care devine indiferent”.
Referindu-se la atitudinea oamenilor față de bogatul din Evanghelie, Preasfinția Sa a afirmat că „bogatul din pasajul evanghelic s-a aflat printre cei care se bucurau de foarte multă cinste, dar, de fapt, nu-l iubea absolut nimeni, și aceasta este o mare tristețe”.
Roluri sociale efemere și suflete veșnice
Ierarhul a mai spus că adeseori „sunt foarte mulți care ne cinstesc pentru funcția pe care o avem, gândindu-se la anumite beneficii, să profite, dar sunt extrem de puțini care ne iubesc pentru ceea ce suntem noi”.
„Putem vedea cine ne iubește cu adevărat, când nu mai avem absolut nimic. Când dispare funcția și nu mai avem absolut nimic, acolo vom vedea cine ne iubește cu adevărat și cine se raportează în mod adecvat și are inteligență emoțională”.
Mai mult, Preasfinția Sa a arătat că iubirea adevărată poate fi mai puternică decât circumstanțele nefavorabile: „Omul care ne iubește este cel care rămâne neclintit chiar și atunci când îl putem dezamăgi. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune că dragostea nu cade niciodată”.
De asemenea, PS Ignatie a evidențiat și faptul că „în Biserică există slujiri, nu funcții. Și când spunem „slujire” înseamnă că menirea noastră este să-i slujim pe cei de lângă noi. Noi respectăm omul pentru ceea ce este el în sine însuși, chipul lui Dumnezeu, și-i respectăm demnitatea lui”.
Răbdarea în suferințe
În ceea ce-l privește pe săracul Lazăr, PS Ignatie a vorbit despre greutatea suferințelor sufletești și îndelunga răbdare de care a dat dovadă acesta:
„«Lazăr» în limba ebraică înseamnă «Dumnezeu ajută». Lazăr, dintr-un om care nu era băgat în seamă decât numai de câini, devine special, pentru că a răbdat, a interiorizat suferința lui; nu ni se spune că ar fi cârtit, a primit lucrurile cum vin ele și a devenit atât de special pentru Dumnezeu, mergând în sânul lui Avraam. Raiul înseamnă să fii special pentru Dumnezeu”.
În final, Preasfinția Sa a subliniat că este necesar „să avem capacitatea de a sparge zidurile indiferenței, ale insensibilității, ale încarcerării în noi înșine.”
Foto credit: Episcopia Hușilor
