Pr. Gheorghe Stanciu s-a născut la data de 13.10.1959, în localitatea Axintele, jud. Ialomița, ca fiu al bunilor credincioși Petre și Alexandrina, tatăl său fiind fratele vrednicului de pomenire ierarh Roman Ialomițeanul, fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. A fost al cincilea copil din cei șase, unul dintre ei fiind călugărul Ieronim de la Mănăstirea Cernica, trecut cu câțiva ani înainte la cele veșnice.
A urmat școala primară în satul Axintele, iar după aceea s-a înscris la Seminarul Teologic din București, fiind unul din cei mai de frunte seminariști. După ce a satisfăcut stagiul militar, în Vînju Mare, a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, fiind apreciat în chip deosebit de toți colegii, pentru alesele sale calități sufletești și intelectuale.
Este hirotonit preot în Parohia Dadilov – Mihai Bravu, Protopopiatul Giurgiu, unde slujește cu credință timp de 3 ani, apoi se transferă la Parohia Urziceanca, Protopopiatul Titu, unde păstorește 5 ani, ulterior ocupând prin concurs locul de paroh la Parohia „Înălțarea Domnului”, Protoieria III Capitală.
A fost înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, pe lângă chipul frumos, vorba măsurată, aleasă, dreasă cu sare, l-a făcut să fie plăcut credincioșilor și solicitat și căutat mereu. A avut conștiința unei slujiri curate, sârguincios, însetat de cultură, smerit în preocupări și gata oricând să răspundă oricărei solicitări. L-a iubit pe Dumnezeu și Biserica Sa.
A fost un preot model, cu o viață curată, cu o conștiință vie, trează și model în căsnicie. A fost căsătorit cu doamna preoteasă Jenica, căsnicie care a fost binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii: Mihail și Gabriel. O boală cumplită, fără milă, l-a secerat în numai două săptămâni. Rămâne pentru noi, cei care l-au cunoscut, o figură luminoasă, binecuvântată de Dumnezeu cu multe daruri.
Pierdem un coleg deosebit și un ales slujitor al Altarului. Pentru blândețea lui, pentru actele de milă pe care le săvârșea, pentru statornicia în credință, pentru ascultarea de care a dat dovadă în tot restul vieții, rămâne pentru toți preoții și credincioșii un model de adevărat apostol.
Pentru faptele sale bune, Dumnezeu să-i păstreze, de-a pururi, numele scris în Cartea Vieții. Amin!
(Articol semnat de Pr. Dinu Pompiliu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 19 decembrie 2013)
