În Duminica dinaintea Botezului Domnului, 5 ianuarie 2014, prima Duminică din noul an calendaristic 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, în paraclisul de iarnă de la demisol ce are ca ocrotitori pe Sfinții Ierarhi Nicolae al Mirelor Lichiei, Spiridon al Trimitundei și Nectarie al Pentapolei, Făcătorii de minuni, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, după cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea celor două pericope evanghelice rânduite, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre însemnătatea celui care a fost Înaintemergător al Domnului Hristos, Sfântul Prooroc Ioan, Botezătorul Domnului, subliniind rolul acestuia în istoria mântuirii neamului omenesc:
„Sfântul Prooroc Ioan, verișorul după trup al Domnului Iisus Hristos, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, verișoara Maicii Domnului, Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, vestit de proorocii de dinaintea sa, el fiind ultimul prooroc al Legii celei vechi, este numit de Biserică Înaintemergătorul Domnului, căci a mers înaintea Domnului, drepte făcând căile Sale, și Botezătorul Domnului, pentru că L-a botezat pe Domnul Hristos în râul Iordan.”
„El i-a pregătit pe oameni pentru venirea lui Mesia, botezând cu apă, propovăduind botezul înspre pocăință, pentru iertarea păcatelor, și a vestit că Cel Care vine după el, Domnul nostru Iisus Hristos, va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, așa cum se va petrece la praznicul Rusaliilor, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Domnului în chipul limbilor de foc.”
„Prin cuvintele „Iată, securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc” (Matei 3, 10), Sfântul Ioan Botezătorul arată că venirea lui Mesia în lume înseamnă și o răspântie, o răscruce, marea răscruce a istoriei omenirii, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om. Deci, copacul umanității, copacul prin care este înfățișată istoria neamului omenesc, este pregătit pentru a fi judecat, căci securea înseamnă judecata lui Dumnezeu, urmând a se tăia tot pomul care nu face roadă bună. Astfel, generație după generație, oamenii sunt judecați, fiecare în parte, după roadele duhovnicești pe care le aduc.”
„Sfântul Ioan Botezătorul arată, prin cuvinte plastice, misiunea sfântă pe care a venit să o împlinească pe pământ Mesia, Mântuitorul Iisus Hristos, căci El vine să aleagă grâul de pleavă, roada cea bună de spini și pălămidă, oamenii care fac roade bune de cei care refuză să rodească duhovnicește. Fiul lui Dumnezeu a venit ca să intre în viața omului, să o schimbe, să o prefacă, prin harul Duhului Sfânt, care arde spinii păcatelor, care ne curățește, la început, de păcatul strămoșesc, prin Taina Sfântului Botez, care ne întărește în Sfânta Mirungere prin Sfântul și Marele Mir și, apoi, ni-L face de Hristos Domnul prezent în viața noastră prin Sfânta Împărtășanie, introducându-ne și pe noi, oamenii, în comuniunea de iubire a Preasfintei Treimi”, a precizat Ierarhul.
La praznicul Bobotezei, Dumnezeiasca Arătare sau Epifania, 6 ianuarie 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” din Oradea, unde a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare și Sfințirea cea Mare a Apei (Agheasma Mare), în sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși orădeni care au luat parte la sfintele slujbe din această zi de la Biserica Spitalului din Oradea, cum este îndeobște cunoscută, întâmpinând cu multă bucurie pe Chiriarhul Oradiei.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Preasfințitul Părinte Sofronie a amintit principalele semnificații dogmatice și simbolice ale praznicului Bobotezei, subliniind caracterul treimic al sărbătorii:
„Sărbătoarea de astăzi, a Botezului Domnului, a Bobotezei sau, cum se spune în vechea limbă românească, sărbătoarea Apei Botează, de unde vine și cuvântul Bobotează, este numită în Biserică, în învățătura de credință a Bisericii, în teologia noastră ortodoxă, ziua Arătării Domnului.”
„Deși noi nu am fost prezenți la Botezul Domnului acum aproape două mii de ani, prin cântările și slujbele Bisericii, prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică devenim martori duhovnicești, adică în Duhul Sfânt, a sărbătorii care s-a petrecut, și contemporani Arătării lui Dumnezeu la apa Iordanului, atunci când Domnul Hristos Iisus a primit botezul de la Sfântul Prooroc Ioan, Înaintemergătorul Său.”
„Arătarea lui Dumnezeu, care este miezul duhovnicesc al sărbătorii, pentru că ne face pe toți părtași, prin Duhul Sfânt, evenimentului sfânt petrecut la râul Iordan, este, totodată, și miezul dogmatic, redat și în expresie liturgică, al sărbătorii, deoarece în centrul acestui praznic împărătesc stă descoperirea Preasfintei Treimi, dogma despre Dumnezeu Cel Unul în Ființă dar întreit în Persoane: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu ni Se descoperă că este treime de Persoane, aflate în comuniune de iubire, aceasta fiind icoana, chipul după care noi, oamenii, am fost creați, ca să fim invitați la iubire între noi și față de Dumnezeu Creatorul.”
„Icoana iubirii dumnezeiești reflectată în chipul lui Dumnezeu, după care noi am fost zidiți, este luminarea cea adevărată. Astfel, suntem luminați prin Domnul Iisus Hristos să înțelegem taina credinței, atât prin ceea ce Dumnezeu ne descoperă, cât și prin ceea ce trăim noi personal. Luminarea credinței înseamnă, deci, mai mult decât o simplă descoperire, înseamnă și însușirea descoperirii de către noi, în Sfânta Biserică, începând prin Taina Sfântului Botez, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pornind, astfel, călătoria noastră înspre lumina veșnică a Preasfintei Treimi.”
„Fiul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu, Își ia fire omenească, întrupându-Se din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a reașeza lumea în ceea ce fusese înainte de căderea în păcat a primului om, Se face Noul Adam. Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos vine la Iordan să primească botezul de la Ioan, prilejuind lumii descoperirea Preasfintei Treimi, Botezul Domnului Hristos în apa Iordanului fiind un semn al recreerii lumii prin venirea Creatorului, a Fiului lui Dumnezeu, în creație”.
Chiriarhul Oradiei a explicat celor prezenți semnificația teologică a actului Botezului Domnului, așa cum este reliefat în icoana canonică a sărbătorii, precum și semnificația botezului prin care noi, creștinii, începem viața duhovnicească în Trupul tainic al lui Hristos, Sfânta Biserică:
„Botezul Domnului este o prefigurare a botezului nostru, care înseamnă moartea omului celui vechi și învierea în omul cel nou, în Noul Adam, îmbrăcarea în Hristos, nașterea din apă și din Duh, prin lucrarea Preasfintei Treimi.”
„În Biserica primară, de Bobotează, sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, se botezau mulțimi mari de oameni, pregătiți să primească taina sfintei luminări. De aceea, în amintirea acelor vremuri, la praznicul Botezului Domnului, la fel ca și la celelalte mari praznice, noi cântăm în cadrul Sfintei Liturghii, în loc de Trisaghion, cântarea specială legată de botez ‹‹Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat››.”
După Rugăciunea Amvonului, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a oficiat Sfințirea cea Mare a Apei, Agheasma Mare, ce a devenit sfântă și sfințitoare, aducătoare de multă binecuvântare, de sănătatea sufletească și trupească, pentru toți cei care o iau cu credință.
Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului și parohul bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Oradea a adresat un cuvânt de bun venit, mulțumind Ierarhului pentru prezența la acest sfânt locaș în ziua praznicului împărătesc al Botezului Domnului, zi istorică pentru biserica orădeană, fiind prima sfințire a Aghesmei Mari oficiată de către un Întâistătător al Eparhiei Oradiei în această biserică, de la zidirea ei, în anul 1937.
Preasfințitul Părinte Sofronie a încheiat șirul cuvântărilor rostite, subliniind importanța și unicitatea slujbei Sfințirii celei Mari a Apei, ce se săvârșește o singură dată pe an, la Bobotează, făcând referiri la frumoasa rugăciune de sfințire, alcătuită de Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. De asemenea, Preasfinția Sa și-a exprimat bucuria de a se afla la biserica „Izvorul Tămăduirii” din Oradea pentru sărbătorirea marelui praznic al Botezului Domnului:
„Am venit cu bucurie duhovnicească la biserica „Izvorul Tămăduirii” din incinta Spitalului cel vechi din Oradea pentru a fi împreună la Sfânta Liturghie și a săvârși Sfințirea cea Mare a Apei, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu și a arăta, totodată, că această Apă Sfințită pe care noi o luăm ca să ne sfințim trupurilor noastre și casele în care locuim este o mare binecuvântare și binefacere de la Dumnezeu, pentru toți cei care sunt în nevoințe și au mare trebuință de ea, în special bolnavii care își îngrijesc sănătatea în acest spital.”
La final, toți credincioșii prezenți au gustat și au luat la casele lor Agheasmă Mare. Ca în fiecare an, după slujbă, cei doi preoți ai bisericii au sfințit toate saloanele spitalului, cabinetele medicale și sălile de operații, iar membrii Consiliului parohial au oferit recipiente cu Agheasmă Mare, pregătite special pentru Bobotează, bolnavilor internați dar și cadrelor medicale.
Menționăm că biserica „Izvorul Tămăduirii” a fost întâia biserică ortodoxă ridicată în Oradea după construirea Bisericii cu Lună (1784-1790), dar și după reînființarea Episcopiei Oradiei, în 1920. Piatra de temelie a fost sfințită și așezată în anul 1934, în ziua de Rusalii, de către Episcopul Andrei Magier Crișanul, arhiereul-vicar al Episcopiei Oradiei, în prezența Episcopului ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei, fiind terminată în doar trei ani, astfel că în 1937, la 6 iunie, a fost târnosită de către Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei. Această biserică a funcționat la început ca biserică de spital, fiind primul sfânt locaș din această parte a țării construit să deservească un așezământ spitalicesc.
În perioada ocupației horthyste, 1940-1945, biserica a fost închisă din ordinul oficialităților maghiare, iar după eliberarea teritoriilor de sub dominație străină a fost redeschisă. În vremea regimului comunist ateu biserica fost din nou închisă, între anii 1960-1989, fiind transformată în magazie pentru obiectele casate ale spitalului.
În anul 1990, Episcopul Vasile Coman al Oradiei a redeschis și resfințit biserica, ce se afla într-o avansată stare de deteriorare, fiind aproape o ruină. Acum a luat ființă și parohia „Izvorul Tămăduirii”, așa încât, pe lângă menirea de la începuturi, aceea de biserică pentru bolnavii și personalul medical al spitalului, ea și-a deschis larg porțile și pentru credincioși, ca biserică de enorie.
Între anii 1991-2010, prin grija Părintelui Dorel Octavian Rus, a Părintelui Prof. Univ. Dr. Dumitru Megheșan și a Părintelui Titus Scurt, s-au făcut ample lucrări de reparare, consolidare, renovare, înnoire și înfrumusețare a întregului sfânt locaș, s-au construit clădiri anexe administrative și a fost amenajat parcul ce înconjoară biserica.
În anul 2010, la 21 noiembrie, de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, cu prilejul jubileului celor 90 de ani de la reînființarea Episcopiei Oradiei și a aniversării a 20 de ani de la redeschiderea bisericii, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a binecuvântat toate lucrările de înnoire și înfrumusețare care s-au făcut în anii ce s-au scurs de la reînvierea sfântului locaș.
În ziua prăznuirii Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie 2014, Chiriarhul Oradiei a liturghisit și a predicat la Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Oradea, dependent de Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei.
