Preotul Paul Siladi, lector universitar la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, a vorbit recent la emisiunea „Evanghelie și viață”, realizată de Radio Trinitas, despre minunea Potolirii furtunii de pe mare, prin care ni se prezintă două momente de îndoială: îndoiala Sfântului Apostol Petru, pe care Hristos o aprobă, și îndoiala nesănătoasă, care nu mai are motiv să existe.

Clericul a explicat faptul că textul evanghelic prezintă, în primul rând, fragilitatea omului în fața credinței și a bolii.

Pr. Paul Siladi a spus că Mântuitorul, văzându-i pe ucenici în corabie și cunoscând spaima care îi cuprinsese, nu așteaptă să fie chemat, ci le spune să îndrăznească.

Mântuitorul are nevoie de disponibilitatea noastră

„Succesiunea aceasta, «Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți», o putem înțelege așa: Hristos îndeamnă, în primul rând, la curaj. Își afirmă prezența și, în baza curajului și a prezenței lui Hristos, se anulează frica”, a explicat clericul.

Prin aceasta, a continuat acesta, Mântuitorul ne arată că „are nevoie, în primul rând, de disponibilitatea noastră, de curajul nostru, care e o formă de deschidere către Hristos. Curajul și deschiderea către Hristos, care e prezent în suferințele noastre, ne fac să ne depășim fricile”.

Pr. Paul Siladi a explicat în continuare că reacția Sfântului Apostol Petru, care zice: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă”, „ne arată că în adâncul nostru există o anumită neîncredere, există o anumită îndoială permanentă”.

Asemenea Sfântului Apostol Toma, îndoiala Sfântului Apostol Petru ne arată că „în anumite momente, îndoiala nu este cu totul și cu totul condamnabilă”.

„Credința și îndoiala sunt ca într-un fel de continuum; credința alungă îndoiala, dar, în același timp, îndoiala e ca întunericul pentru lumină”, a continuat pr. Paul Siladi.

„Psihologia ne învață că, de multe ori, e foarte sănătos să nu reprimăm anumite sentimente, anumite trăiri, pentru că ar însemna să ne desfășurăm viața în minciună”.

Îndoiala onestă

„Dacă noi avem îndoieli și le reprimăm pur și simplu, ne prefacem că ele nu există, le ascundem acolo, într-un colț inaccesibil al ființei noastre, s-ar putea ca, la un moment dat, să iasă de acolo cu o forță vulcanică și să ne dărâme”.

„Îndoiala onestă, îndoiala sinceră, poate să fie un motor de căutare și de dezvoltare a credinței. Asta învățăm de la Petru. Are el o vagă îndoială și zice: «Doamne, dacă ești Tu, arată-mi, poruncește-mi să vin la Tine». Sfântul Petru ne arată cum să ne tratăm propriile îndoieli: să le punem înaintea Domnului, să zicem: «Doamne, asta sunt, așa gândesc, așa simt. Fă ceva, ajută-mă, limpezește-mă»”.

De asemenea, lectorul universitar de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca a remarcat faptul că textul evanghelic prezintă două momente opuse de îndoială.

Un prim moment de îndoială, pe care Hristos o aprobă zicând „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (Matei 14, 27), și un al doilea moment de îndoială „nesănătoasă”, care apare după confirmarea inițială a Mântuitorului.

„Prima îndoială e cumva naturală. În momentul în care Petru se uită, nu e sigur: e Hristos, nu e Hristos, îi zice: «Poruncește-mi să vin». Îl ascultă. Dumnezeu se supune nouă de multe ori. Asta e o scenă foarte impresionantă”.

Dumnezeu se smerește în momentul în care Petru îi zice: «Dacă ești Tu, dovedește-mi că ești Tu chemându-mă la Tine». „Dumnezeu se smerește în fața acestei cereri nebunești, copilărești și fără prea mult sens pe care o are Sfântul Apostol Petru, și îi zice: «Da, vino», rezolvând în felul acesta prima îndoială. Totul era confirmat. Dumnezeu a făcut ceea ce a cerut, i-a confirmat că merge pe apă”.

De cealaltă parte, îndoiala bolnavă, nesănătoasă, care nu mai are niciun motiv să existe, „apare în mijlocul confirmării pe care Dumnezeu i-o dăduse lui Petru”.

„Petru ceruse un lucru absurd. Ceruse confirmarea existenței lui Dumnezeu într-o manieră cu totul și cu totul absurdă. Dar și Dumnezeu, în marea lui mărinimie, se supune și face ceea ce-i cere Petru. Și cu toate astea, el se îndoiește din nou”.

Dumnezeu este mereu disponibil

De asemenea, textul evanghelic subliniază faptul că „Dumnezeu este mereu disponibil să ne ajute și că, de cele mai multe ori, este suficient să ne punem suferințele, greutățile, necazurile înaintea Domnului”.

Acest fel de rugăciune, a explicat în continuare clericul, este atât de cuprinzătoare „tocmai pentru că, cerând doar mântuirea, cerând doar mila lui Dumnezeu, noi nu punem nicio graniță acțiunii Sale”.

„În momentul în care cerem doar mila lui Dumnezeu, noi ne așezăm într-o disponibilitate totală față de El. Avem încredere totală în El, că soluțiile pe care le va găsi Domnul problemelor noastre sunt cele mai bune”.

„Nădejdea noastră este o formă de deschidere și disponibilitate și, atunci, singurul lucru de care avem cu adevărat nevoie este mila lui Dumnezeu, intervenția Lui în modurile în care El însuși știe că sunt cele mai potrivite pentru noi”, a adăugat la final clericul.

Realizatorul Emisiunii „Evanghelie și viață” de la Radio Trinitas este pr. Florin Ciprian Petre, slujitor la Biserica Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din Capitală.

Foto credit: Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca