„Denia din această seară ne prezintă momentul instituirii Sfintei Taine a Euharistiei, izvorul vieții noastre, și ne pune în față mai multe contraste puternice între smerenie și mândrie, între nădejdea rugătoare și deznădejdea ucigătoare”, a explicat miercuri Părintele George Grigoriță, profesor la Facultatea de Teologie din București și Consilier Patriarhal la Cancelaria Sf. Sinod.
Contrastul rezultă din acțiunile a două persoane pomenite în aceste zile: „Dacă femeia păcătoasă se eliberează de modul său egoist de a trăi și își recunoaște păcatele, pocăindu-se pentru ele, Iuda își ascunde păcatele, dedicându-se exclusiv activităților materiale și își pierde astfel sufletul, căzând în deznădejde și sinucigându-se.”
Clericul a vorbit despre cele patru momente pomenite în Sinaxarul zilei:
- Spălarea picioarelor apostolilor de către Mântuitorul Hristos – din care „înțelegem că smerenia este indispensabilă vieții creștine, ca un oxigen spiritual necesar vieții duhovnicești”;
- Cina cea de taină – care „ne arată că adevărata viață este o existență de comuniune euharistică, adică de comuniune cu Dumnezeu și de recunoștință față de El, care este izvorul și dătătorul vieții veșnice”;
- Rugăciunea din Grădina Ghetsimani – „un model de rugăciune asumată pentru noi, toți cei care credem în Hristos și Îl mărturisim pe El, model care, din păcate, arareori îl vedem preluat în viața creștinilor” sub forma afirmației: „Facă-se voia Ta, Doamne!”
- Vânzarea lui Hristos – prin care „ni se reamintește prioritatea celor spirituale în fața celor materiale, precum și pericolul foarte mare al patimii avariției”.
Spălarea picioarelor ucenicilor
„Precizarea imnografului că, prin spălarea picioarelor, Hristos i-a îndreptat pe apostoli să meargă pe calea cea dumnezeiască ne învață și pe noi astăzi că siguranța unui drum corect în viața spirituală este condiționată de virtutea smereniei”, a spus Părintele Profesor George Grigoriță.
„Spălarea picioarelor de către Hristos este așadar o lecție de smerenie asumată personal și voluntar și totodată un simbol și un act al iubirii Dumnezeu față de oameni, iar gestul în sine rezumă întreaga viață pământească a lui Iisus Hristos, Domnul nostru, care a venit nu ca să i se slujească, ci ca să slujească și să-și dea viața răscumpărare pentru mulți.”
Cina cea de taină
„Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne spune că nu este și nu a fost una secretă, așa cum s-ar putea înțelege, ci este una mistică, deoarece în cadrul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele Său”, a explicat părintele consilier.
Afirmația „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu…” făcută de Mântuitorul „fundamentează nu doar instituirea divină a Sfintei Liturghii, ci și prezența reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie”, a subliniat Părintele Consilier George Grigoriță.
„Adică pâinea și vinul, prin sfințire, devin cu adevărat Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Nu în chip simbolic, alegoric sau reprezentativ.”
„Jertfa cea nouă, a Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, a fost consfințită și își are izvorul în jertfa de pe Cruce a Mântuitorului. Teologic, între cele două jertfe există o identitate: Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este pentru ambele săvârșitor, primitor și materie de jertfă”, a explicat părintele profesor.
„Noutatea jertfei este constituită deci de identitatea dintre Jertfă și Jertfitor. Așa cum ne spune și Sfântul Ioan Gură de Aur: Nou este jertfelnicul acestei jertfe, pentru că și jertfa este nouă și plină de mirare. Același a fost și jertfă, și preot, jertfă după trup, iar preot după duh. Același a și adus, dar s-a și adus după trup.”
„Dacă paștele iudaic rememora a ieșirea poporului ales condus de Moise din Egipt și trecerea pe Marea Roșie, Paștele cel nou înseamnă trecerea lui Hristos prin Sfintele Pătimiri, eliberarea oamenilor din robia păcatului, a iadului și a morții, prin Înviere”, a mai precizat Părintele George Grigoriță.
Rugăciunea din Grădina Ghetsimani
„Această rugăciune a Domnului nostru Isus Hristos este o mărturie a firii lui umane și totodată se constituie și ca un act pedagogic prin care ni se oferă modelul de trăire asumată până la capăt a oricărei dureri cu încredințarea vieții în voia lui Dumnezeu”, a explicat părintele consilier patriarhal.
„Momentul de maximă tensiune al Rugăciunii din Grădina Ghetsimani este libera alegere a lui Iisus de ascultare și de supunere a firii sale umane față de Dumnezeu Tatăl. Este de fapt răspunsul omului pe care îl aștepta Dumnezeu de la Adam în Grădina Edenului.”
Vânzarea Domnului nostru Iisus Hristos
„Inițiativa de a-l vinde pe Iisus i-a aparținut în exclusivitate lui Iuda, motivat cel mai probabil, spun Sfinții Părinți, de faptul că ar fi fost deziluzionat că Iisus nu susținea strângerea de bani sau de averi, nici primirea de onoruri sau de funcții și nici nu a promovat o acțiune politică de acaparare a puterii politice în Israel”, a precizat Părintele George Grigoriță.
„Manifestându-și iubirea sa milostivă, Iisus îi oferă lui Iuda posibilitatea de a se pocăi de greșeala sa, devoalând trădarea în timpul Cinei celei de taină. Iuda însă nu se pocăiește de greșeala sa și, împărtășindu-se nevrednic, diavolul a pus stăpânire pe el.”
„După actul trădării, opțiunea lui Iuda ar fi putut merge și spre pocăință, care nu i s-ar fi refuzat. Însă el a ales actul deznădejdii, de a se sinucide. Dar și înainte de a se sinucide, Iuda era deja sugrumat de grijile vieții, căci era cuprins total de patima avariției, adică a iubirii de arginți, despre care Sfântul Apostol Pavel ne spune că este rădăcina tuturor relelor”, a adăugat părintele profesor.
Prin urmare, pentru a putea să ne împărtășim cu vrednicie cu Sfânta Euharistie, este necesară o serioasă pregătire prin pocăință sinceră și prin mărturisirea păcatelor în cadrul Sfintei Taine a Pocăinței, a mai explicat Părintele George Grigoriță.
Cuvântul de învățătură a fost rostit în cadrul Deniei de miercuri seară oficiată la Catedrala Patriarhală. Vezi aici galeria foto.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews