A funcționat inițial într-o baracă, apoi într-o casă de paiantă, iar în 1967, când contextul politic mai destins a permis acest lucru, Biserica Bariera Rahovei a apărut ca lăcaș de cult de sine stătător.
Construită într-o perioadă în care în centrul Capitalei erau demolate lăcașuri de cult istorice, biserica nu a fost ocolită totuși de evenimentele din iarna lui ’89.
Fiind amplasată între un batalion și două unități militare, biserica era predispusă la atacuri de orice fel. Intersecția de lângă, dintre șoseaua Alexandria, șoseaua București-Măgurele și Str. Antiaeriană era în acele zile ocupată de tancuri.
Cineva a zvonit că în lăcașul de cult s-ar ascunde teroriști și de aceea s-au tras focuri de armă asupra lui. În turlă s-ar fi tras chiar cu un obuz, potrivit unor mărturii citate de actualul paroh, Pr. Marius Cherciu.
„Părintele Leonida Popescu, slujitor al bisericii în acel timp, s-a ascuns în Sfântul Altar, la piciorul Sfintei Mese. Nu au fost victime”, amintește Pr. Marius.
Urmele gloanțelor au rămas o vreme, până când biserica a fost renovată și re-pictată. Patriarhul României a sfințit în 2011 pictura realizată de pictorul Tănase Valentin, prin grija preoţilor Modrogan Gheorghe şi Dorobanţu Ion.
Acum se păstrează urme doar la catapeteasmă și în acoperișul clopotniței.
Potrivit site-ului oficial, Parohia Bariera Rahovei, închinată Sfintei Parascheva, a fost înfiinţată în anul 1948. La început, slujbele erau oficiate într-o baracă, apoi a fost amenajată o capelă într-o casă particulară de paiantă, deasupra unei pivniţe.
În 1967, întrucât clădirea nu se mai putea repara decât prin înlocuirea pereţilor deterioraţi, administraţia parohială, folosind destinderea atmosferei social-politice din ţară, a hotărât construirea unei biserici noi.
Iniţiativa edificării acesteia a aparţinut preoţilor Ioan Gh. Folescu şi Leonida Popescu, care au reuşit să termine lucrarea pe 20 septembrie 1967. Apoi, în anul 1968 a fost construit pridvorul care completează cadrul arhitectural al lăcaşului de cult.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu