Părintele Patriarh Daniel a asistat luni la Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. În omilia sa, el a vorbit despre semnificația cinstirii Sfintei Cruci în Ortodoxie, făcând un scurt istoric al evenimentelor care au condus la stabilirea sărbătorii Înălțării Sfintei Crucii. Patriarhul a explicat înțelesurile duhovnicești ale Răstignirii și de ce crucea este sursă de lumină și speranță.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menționat semnificațiile Sf. Cruci descrise în scrierile Sfinților Apostoli. Sfânta Cruce este:
- semn al puterii lui Dumnezeu
- armă împotriva diavolilor
- altar de jertfă
Crucea ca semn al puterii lui Dumnezeu
Este vorba despre puterea lui Dumnezeu „de a învinge păcatul, ura și răutatea prin iubire smerită și milostivă” și „de a răbda până la moarte suferințele și de a birui moartea prin Înviere”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Această putere a iubirii smerite, răbdătoare, a lui Hristos pe cruce este puterea care pregătește învierea Lui. Deoarece Hristos S-a dăruit total lui Dumnezeu ca om, Dumnezeu i-a dăruit acestei umanități smerite și ascultătoare a lui Hristos Învierea, adică viața veșnică”, a explicat el.
„Sfânta Cruce nu este un simplu semn, este puterea iubirii lui Hristos concentrată în acest semn. Noi nu ne închinăm lemnului și metalului, ci lui Hristos, Care S-a răstignit pe cruce”, a mai precizat părintele patriarh.
Crucea ca armă împotriva diavolilor
„Demonii mândri și neascultători îi îndemnau pe Iudei să-L răstignească pe Hristos, crezând că la violență El va răspunde cu violență, la răutate cu răutate”, a spus patriarhul. „Însă, Hristos Domnul, cu o răbdare desăvârșită și o smerenie desăvârșită, nu a răspuns la răutate cu răutate și a iertat pe cei care L-au răstignit, a răspuns cu iubire milostivă.”
Iar „multa Lui smerenie și îndelunga răbdare au biruit puterile diavolești mândre și neascultătoare”, a mai precizat Patriarhul Daniel.
Crucea ca altar de jertfă
Crucea „este altarul de jertfă cel mai înalt”, pe care, după spusele Sf. Ap. Pavel, Mântuitorul Iisus Hristos S-a adus pe Sine Tatălui ca Jertfă Supremă. Jertfindu-Se de bunăvoie pe Cruce, Mântuitorul „a intrat, odată pentru totdeauna, în Sfânta Sfintelor din ceruri și a împăcat pe Dumnezeu cu oamenii și a dăruit oamenilor împărăția cerurilor, viața veșnică”, a spus părintele patriarh.
„În fiecare biserică ortodoxă, Sfânta Cruce se pune lipită de Sfânta Masă din altar pe care se săvârșește Sfânta Euharistie, aducându-ne aminte că noi primim Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat”, a adăugat el.
Crucea luminoasă, nedespărțită de Înviere
În continuare, Părintele Patriarh a vorbit despre semnificația duhovnicească a Crucii lui Hristos: „După Învierea sa din morți, Hristos poartă în mâinile Sale și în coasta Sa semnele crucii, ale răstignirii, ca să ne arate că iubirea Lui smerită și răbdătoare rămâne veșnică”.
Semnul Sfintei Cruci se va arăta pe cer și înainte de a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, ne spune Sf. Evanghelist Matei.
„Această profeție ne arată că cerul și pământul pe care le cunoaștem acum vor fi transformate într-un cer nou și un pământ nou, unde nu vor mai fi lacrimi și nu va mai fi moarte. Iar Hristos Domnul va lumina Noul Ierusalim, cerul nou și pământul nou, cu puterea iubirii slavei Sale.”
„De aceea, Sfânta Cruce, în Ortodoxie, nu este pictată întunecată, ci luminată, pentru că ea este și simbolul învierii lui Hristos”, a precizat părintele patriarh. „De aceea, și în noaptea de Paști, când preotul proclamă Învierea lui Hristos, ridică Sfânta Cruce, adaugă lumânarea Învierii și spune Cristos a înviat și credincioși răspund Adevărat a înviat”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
„Deci crucea în Ortodoxie este luminoasă, pentru că nu e numai simbolul morții Lui pe cruce, ci și simbolul învierii lui Hristos.”
„Când punem crucea pe morminte, înseamnă că toți cei care au adormit întru Domnul, întru credință, sunt îndreptați spre Înviere, spre a doua venire a lui Hristos întru Slavă, Când va veni să judece viii și morții, când va răsplăti cu bucurie mare pe cei care au crezut în El și au împlinit voia Lui în viața lor”, a încheiat el.
Sf. Cruce în Calendarul ortodox
- Duminica a treia din postul Sfintelor Paști: Duminica Sfintei Cruci
- 7 mai: Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim
- 1 august: Scoaterea Sfintei Cruci
- 14 septembrie: Înălțarea Sfintei Cruci
Istoria arătării semnului și înălțării lemnului Sfintei Cruci
312: Sf. Împ. Constantin cel Mare vede pe cer semnul Sfintei Cruci și Îl visează pe Mântuitorul spunându-i că își va învinge în bătălie rivalul dacă pune semnul pe scuturile și steagurile soldaților săi
313: Sf. Împ. Constantin cel Mare dă Edictul de la Mediolanum (Milano), care oferea libertate religioasă tuturor cetățenilor – a echivalat cu încetarea persecuțiilor contra creștinilor
325: Sf. Împ. Constantin cel Mare convoacă Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea
Aprox. 326: Sf. Împ. Constantin cel Mare o trimite pe mama sa, Elena împărăteasa, să caute lemnul Crucii Mântuitorului la Ierusalim
14 septembrie 328: Episcopul Macarie al Ierusalimului a primit crucea găsită de Sf. Împ. Elena și a înălțat-o arătând-o mulțimii care a cântat: „Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!”
13 septembrie 335: A fost sfințită noua Biserică a Sfântului Mormânt și a Învierii Domnului de la Ierusalim. A doua zi a fost din nou înălțată și arătată Sf. Cruce poporului, în noua basilică.
7 mai 351: La sărbătoarea Cincizecimii, s-a arătat pe cerul Ierusalimului Sf. Cruce sub formă de lumină foarte strălucitoare. Mulți evrei și păgâni au devenit creștini.
614: Perșii au năvălit în Țara Sfântă și au dus Crucea lui Hristos în Persia
628: După războiul pornit de Împăratul Bizanțului, Iraclie, Crucea fost înapoiată de perși
629: Patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălțat din nou Sf. Cruce și a arătat-o mulțimii, care a cântat „Doamne miluiește!”
633: O mare parte din lemnul Sfintei Cruci a fost dus la Constantinopol
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
