În apropierea sărbătorii Sfântului Siluan Athonitul, află că primul lăcaș de cult din țară care a primit moaștele acestui cuvios este Biserica „Sf. Nicolae” – Ghica din centrul Capitalei.
Numele bisericii care este Paraclis Universitar are legătură cu locul în care se află: Strada Ion Ghica, situată la câțiva pași de Piața Universității. Lăcașul a aparținut în trecut Patriarhiei Moscovei, de aceea este cunoscut și sub numele de „Biserica Rusă”.
Monumentul este o construcție atipică, având elemente ale stilului arhitectural rusesc.
Actul de Donație a moaștelor Sfântului Siluan de la Biserica „Sf. Nicolae” – Ghica este semnat chiar de Arhimandritul Sofronie Saharov, canonizat în 2019. Fragmentul aflat azi în biserica bucureșteană este parte din moaștele primite de Sfântul Sofronie pentru Mănăstirea Essex de la Mănăstirea Sf. Pantelimon din Muntele Athos în data de 24 septembrie 1941. Atunci a avut loc deschiderea mormântului Sf. Siluan, la trei ani de la adormirea sa.
Istoricul Bisericii „Sf. Nicolae” – Ghica
Inițiativa pentru construirea acestei biserici îi aparține ambasadorului rus, Mihail Nicoalevici Giers, cu acordul țarului Nicolae al II-lea, care a fost martirizat împreună cu familia sa în timpul Revoluției Ruse. Lăcașul de cult era dedicat comunității ruse din București, iar la începutul secolului al XX-lea constituia și un mijloc pentru detensionarea diplomatică în relațiile ruso-române.
Biserica a fost construită între 1905-1909 de o echipă de italieni și ruși, după planurile arhitectului Preobrajensky.
În urma izbucnirii Primului Război Mondial, aceasta a fost închisă iar obiectele sale de cult au fost duse la Iași și ulterior la Sankt Petersburg, unde li s-a pierdut urma. În anul 1921, lăcașul de cult a fost redeschis iar în 1934 a trecut sub jurisdicția Patriarhiei Române, cu rol de capelă a Universității.
Biserica a fost resfințită în anul 1948, în prezenţa Patriarhului Justinian.
Din anul 1947, timp de 8 ani, biserica se află din nou sub jurisdicția Moscovei. Biserica și casa parohială din strada Episcop Chesarie nr. 9 reintră în proprietatea Patriarhiei Române în anul 1956, funcționând ca o biserică de enorie.
În ianuarie 1992, la cererea studenţilor Universităţii Bucureşti, devine Paraclisul Universitar al Universităţii Bucureşti, prima biserică din România cu această destinaţie, după 1990.
Patrimoniul bisericii
Pictura a fost executată, parţial, în tehnica uleiului mat de pictorul rus Vasiliev, completată în 1948 de pictorul Cudinov în stil neobizantin (Art Nouveau).
Cel mai impresionant element din interiorul bisericii este catapeteasma, minuțios sculptată și aurită, executată la Moscova, după modelul catapetesmei din Catedrala „Sfinții Arhangheli” de la Kremlin.
Icoanele împărătești au fost pictate de unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai stilului neo-rus, Viktor Mihailovici Vasnețov, autorul celebrei fațade a galeriei de artă Tretiakov din Moscova.
La exterior, elementul spectaculos îl reprezintă cele șapte turle, dintre care se remarcă cupola principală cu înălțimea de 35 de metri. Șarpantele turlelor au forma bulbilor de ceapă, caracteristică arhitecturii de cult ruse, iar învelitorile sunt în prezent din tablă de cupru patinată, care a înlocuit învelitorile inițiale aurite.
Superlativele Bisericii Sf. Nicolae, Paraclis Universitar:
- este primul paraclis universitar, după 1990
- este primul lăcaș de cult din România căruia i-a fost dăruit un fragment din moaștele Sfântului Siluan Athonitul, în anul 1992
- este ultima ctitorie a țarilor din dinastia Romanov
- este prima biserică din România care a deținut o copie a icoanei Maicii Domnului Pantanassa, dăruită în 2002, de starețul Efrem Vatopedinul
- este singurul monument istoric din România care mai păstrează elemente ale stilului rusesc autentic de la începutul secolului XX
Sursă informații: paraclisuluniversitar.ro și broșura Bisericii Sf. Nicolae – Paraclis Universitar
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
