„Omul ca ființă rațională și relațională, adică în legătură duhovnicească cu Dumnezeu și cu semenii, crește duhovnicește prin recunoștință” a evidențiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul omiliei rostite în Duminica a 29-a după Rusalii.
Preafericirea Sa a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar Patriarhal.
Recunostința reprezintă firescul demnității omului
Vorbind despre vindecarea celor 10 leproși (Ev. Luca 17:12-19), Părintele Patriarh Daniel a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos „din smerenie respectă legea lui Moise”.
Acea lege prevedea ca un lepros care se vindecă să se arate preoților pentru a putea fi reintegrat în comunitate, a adăugat Preafericirea Sa.
„Hristos în mod voit nu-i vindecă imediat printr-un cuvânt ci-i trimite la preoți ca să le dea libertatea de a fi sau a nu fi recunoscători”.
Prin acest lucru, a menționat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Hristos respectă libertatea omului de a fi sau a nu fi recunoscător.
Toată lucrarea de vindecare săvârșită de Hristos a fost făcută „din iubire smerită și milostivă pentru că Iisus nu dorea laude de la oameni, nu avea dorința de a se afirma, de a ieși în evidență”, a arătat Preafericirea Sa.
În continuarea cuvântului catehetic, Patriarhul României a explicat credincioșilor motivul pentru care Hristos, care nu aștepta recunoștință, a adresat totuși întrebarea „Dar cei nouă unde sunt?”.
„Este evident că Iisus vrea să ne arate prin această întrebare că nerecunoștința nu este firească, nu este sănătoasă, că omul nerecunoscător nu este un om firesc”.
Preafericirea Sa a subliniat că cel care nu mulțumește pentru binefacerile primite de la Dumnezeu și de la oameni nu este un om demn, ci degradat.
„De aceea El pretinde recunoștință pentru că numai prin recunoștință crește omul spiritual, duhovnicește”.
Sfânta Euharistie sau Sfânta recunoștință
Părintele Patriarh Daniel a menționat totodată consecințele omului care nu mulțumește pentru binefacerile primite.
„Când omul căruia i s-a făcut bine nu mulțumește se dezumanizează, scade, cade și decade spiritual, iar atunci când mulțumește el se află în firescul demnității sale de ființă euharistică, adică mulțumitoare, recunoscătoare”.
Tocmai de aceea a menționat Patriarhul României că cea mai înaltă lucrare a Bisericii este Sfânta Euharistie sau Sfânta recunoștință.
În cadrul Sfintei Liturghii, prin rugăciunile euharistice, mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, arătate sau nearătate, cunoscute și necunoscute deplin, a explicat Preafericirea Sa.
„Recunoștința sau Euharistia este cea mai înaltă activitate a sufletului omenesc”.
În finalul omiliei rostite, Părintele Patriarh Daniel a menționat că din Evanghelia de astăzi învățăm marea virtute a recunoștinței de la samarineanul care s-a întors la Hristos ca să-i mulțumească.
„El a fost capabil să se întoarcă și să-i mulțumească lui Hristos pentru că a fost cel mai smerit. Omul mândru, orgolios mulțumește formal, nu din inimă”, a subliniat Preafericirea Sa.
Avem datoria, a îndemnat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române să le mulțumim mai întâi părinților care ne-au născut și crescut, duhovnicilor care ne-au ajutat să ne eliberăm de multe păcate, profesorilor care ne-au ajutat să ne formăm intelectual și celor care în situații grele ne-au ajutat să ne ridicăm din patul suferinței.
Vezi mai multe imagini în Galeria Foto.
Foto credit: Basilica.ro/ Mircea Florescu
