Patriarhul României: „Mântuitorul Hristos transformă crucea noastră în scară spre Înviere”

În Duminica a III-a din Post, a Sfintei Cruci (03 aprilie 2016), Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat Sfânta Liturghie la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

Din soborul slujitor au făcut parte şi: arhim. Paisie Teodorescu, Vicar Patriarhal, arhim. Dionisie Constantin, Consilier patriarhal, arhim. Ciprian Grădinaru,  părintele Ioan Dragomir, Consilier Patriarhal.

Lepădarea de sine, asumarea crucii și urmarea lui Hristos

În cuvântul său, Patriarhul României a subliniat faptul că textul Evangheliei ne vorbeşte despre înţelesul duhovnicesc al crucii în viaţa creştinului, de aceea această duminică a Sfintei Cruci ne arată în mod deosebit legătura dintre cruce şi Înviere. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a spus celor prezenţi că Sfânta Cruce este far, este lumină, este călăuzitoare spre Înviere, dar numai daca purtăm crucea duhovnicește și o înțelegem duhovnicește, așa cum ne zice Mântuitorul Iisus Hristos în evanghelia de astăzi.

Lepădarea de sine, asumarea crucii și urmarea lui Hristos sunt cele trei condiţii în vederea dobândirii vieţii veşnice. Despre acestea a vorbit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române credincioşilor prezenţi la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

Lepădarea de sine înseamnă răstignirea egoismului pătimaș din noi pentru a descoperi adevărata libertate

Preafericirea Sa a explicat că lepădarea de sine nu reprezintă o negare a sinelui, ci este o lepădare de iubirea narcisista, de iubirea posesivă de lucruri limitate şi trecătoare, de tot ceea ce îl face pe om să uite de Dumnezeu și de aproapele. Prin lepădarea de sine nu se cere desfinţarea sinelui, ci îndreptarea acestuia.

„Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de a trăi și de a gândi, de a înţelege viaţa şi de a săvârşi fapte în viaţă.  Lepădarea de sine înseamnă răstignirea egoismului pătimaș din noi pentru a descoperi adevărata libertate, aceea de a iubi pe Dumnezeu și pe semenii noștri în fapte bune. În aceea măsură suntem liberi în care iubim pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune. Lepădarea de sine este o transformare a noastră pentru a ajunge la iubirea adevărată. Răstignim egoismul, patimile egoiste pentru a regăsi libertatea de a ne ruga şi a face fapte bune nu pentru ca să fim lăudaţi, ci ca să creştem spiritual după chipul lui Hristos cel Răstignit şi Înviat şi în comuniune cu Preasfânta Treime”, a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Asumarea Crucii înseamnă recunoașterea propriilor limite sau neputinte, precum și voința de a birui păcatul, a mărturisit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel:

„A lua crucea înseamnă a recunoaşte limitele, neputinţele, dar şi a recunoaşte că nu putem împlini întotdeauna cu forțe proprii, cu puterile noastre limitate ceea ce am dori să împlinim ca ideal. Asumarea crucii înseamnă purtarea acestei stări de luptă cu noi înşine, cu propriile slăbiciuni, cu păcatul și egoismul din noi, o luptă pentru a birui ispitele și pentru a ne uni cu Hristos. Purtarea crucii nu este o lamentare, ci este lupta de a nu ne lăsa biruiți de rău, de boală şi suferinţă, de ceea ce este limitat în noi pentru a ne uni cu cel nelimitat, cu Dumnezeu”.

Să nu trăim suferinţa în singurătate, ci în comuniune de rugăciune cu Dumnezeu şi în rugăciune pentru alţii

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a explicat faptul că Hristos Domnul poartă crucea cu noi dacă Îl urmăm şi transformă crucea suferinţei în speranţa biruinţei, transformă crucea durerii în arvuna bucuriei Învierii. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat faptul că Mântuitorul Hristos ne arată că nu trebuie să trăim suferinţa în singurătate, ci în comuniune de rugăciune cu Dumnezeu şi în rugăciune pentru alţii.

„Dacă purtam Crucea cu gândul la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Răstignit şi Înviat, dacă aducem înaintea Lui toate neputinţele noastre (…) ca fiind crucea vieţii noastre, El poarta crucea noastră împreună cu noi și transformă crucea noastră în scara spre Înviere. Cum o transformă? El transformă suferinţa în biruinţă prin faptul că dă sens suferinţei noastre, deoarece împreună cu Hristos suferinţa unei boli, a unui necaz, a unei neîmpliniri, a unui eşec devine loc de întâlnire cu El. Chiar dacă boala nu se vindecă, fiind incurabilă, se vindecă sufletul de despărţirea de Dumnezeu prin unirea cu El prin credinţă”, a spus Patriarhul României.

Când ne împărtăşim cu Hristos din Sfânta Euharistie am ajuns să gustăm din pomul vieţii

Făcând referire la Sfânta Cruce, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut o paralelă între pomul vieţii aşezat în mijlocul raiului şi cinstirea Sfintei Cruci în această duminică, la mijlocul Postului Mare.  Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că pomul vieţii este Hristos şi că atunci când primim Sfânta Euharistie, ne împărtăşim cu Hristos, gustăm din pomul vieţii.

„După cum pomul vieții era în mijlocul raiului, dar prin neascultare de Dumnezeu Adam şi Eva au pierdut posibilitatea de a gusta din pomul vieții, tot acum crucea cea dătătoare de viaţă a Lui Hristos, semn al ascultării lui depline şi smerite faţă de Dumnezeu, este pusă în mijlocul postului. Adam a pierdut raiul pentru ca nu a postit, nu s-a pocăit după ce a greşit, şi în general nu a ascultat de Dumnezeu. Hristos, noul Adam, ascultă de Dumnezeu, postește 40 zile și împlinește întru toate voia Lui, de aceea crucea este pomul vieții.  Sfântul Nichita Stithatul ne arată că pomul vieții era însuşi Hristos. L-am pierdut în rai din cauza păcatelor protopărinţilor noştri, dar îl câştigăm în Biserică prin Sfânta Euharistie. Când ne împărtăşim cu Hristos din Sfânta Euharistie am ajuns să gustăm din pomul vieţii”, a spus Patriarhul României.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a apreciat acţiunile de voluntariat desfăşurate de cei de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului,  evidenţiind Campania „Donează sânge, salvează o viaţă” şi Campania „Sănătate pentru sate” coordonate de arhim. Ciprian Grădinaru. Făcând referire la cea din urmă, Preafericirea Sa a arătat că este o prelungire a Sfintei Liturghii, este o «Liturghie a sănătăţii».

În semn de apreciere pentru activităţile desfăşurate, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit pentru Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului mai multe cărţi liturgice şi de folos duhovnicesc. De asemenea, Preafericirea Sa a primit din partea slujitorilor lăcaşului de cult o cruce de binecuvântare şi un coş cu flori.

„Este o zi de bucurie duhovnicească pentru vizita Preafericirii Voastre şi o zi de bucurie duhovnicească a Postului”, a precizat arhim. Paisie Teodorescu, la finalul slujbei, mulţumind Patriarhului României pentru bucuria dăruită clericilor şi credincioșilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului prin oficierea Sfintei Liturghii şi prin cuvântul de învăţătură rostit.

„Vă mulțumim pentru această bucurie duhovnicească pe care ne-ați dăruit-o astăzi deopotrivă clericilor şi credincioșilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, prin slujirea aici a Sfintei Liturghii, în această duminică specială a Postului Mare, Duminica Sfintei Cruci, şi pentru cuvântul de învățătură care ne-a arătat că asumarea Crucii în viaţa noastră înseamnă purtarea ei cu ajutorul lui Hristos, pentru a  putea face din drumul Crucii vieții noastre pământeşti, cale spre viaţa veşnică, spre mântuire şi Înviere. Este o zi de bucurie duhovnicească pentru vizita Preafericirii Voastre, şi o zi de bucurie duhovnicească a Postului, datorată bogăției spirituale de sensuri şi învățături a acestei Duminici a Sfintei Cruci, care, așa cum ne-ați arătat, poartă în ea tainic ascunsă bucuria Învierii, care este şi hramul principal al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului”, a spus pr. Arhim. Paisie Teodorescu, Vicar Patriarhal.

Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic Anastasis al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

***

Textul evangheliei în Duminica a 3‑a din post (a Sfintei Cruci)

(Marcu 8, 34‑38; 9, 1)

„Zis‑a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea şi să‑Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să‑şi scape viaţa şi‑o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi‑o va mântui. Căci ce‑i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă‑şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

 

Comentarii Facebook


Știri recente

Acatistierul Sfinţilor Români (vol. I)

Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă (IBMO) a publicat volumul I, lunile septembrie-februarie, al Acatistierului Sfinţilor Români.  În Cuvântul înainte, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menţionat că „folosul duhovnicesc al citirii Acatistelor este foarte…