Patriarhul Daniel a caracterizat duminică Pilda Întoarcerii Fiului Risipitor drept „o Evanghelie a iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător”.
Preafericirea Sa a spus, în Catedrala Patriarhală, că din pedagogie duhovnicească Biserica a rânduit ca în Duminica a doua din perioada Triodului să fie citit acest text care ne ajută să înțelegem cât de folositoare este pocăința sinceră pentru urcușul nostru sufletesc spre Înviere.
”Cât de minunată este regăsirea celui pierdut
„Treptele ridicării duhovnicești din păcat, pe care le-a urmat tânărul risipitor, sunt treptele esențiale ale pocăinței sau ale spovedaniei. Evanghelia Duminicii a doua din perioada Triodului ne învață cum să ne pocăim și, mai ales, cât de mari sunt darul și bucuria iertării păcatelor, cât de minunată este regăsirea celui pierdut sau învierea celui mort sufletește și cât de frumoasă este starea omului împăcat cu Dumnezeu”.
Părintele Patriarh a explicat apoi că cei doi fii din parabolă reprezintă două atitudini ale omului față de Dumnezeu: una de fidelitate sau de ascultare față de Dumnezeu, adică de împlinire a voii Lui și de statornicie în a rămâne locuitor al Casei Lui, iar alta, de înstrăinare de Dumnezeu.
„Fiul cel mare reprezintă pe omul fidel sau credincios, care în toată viața sa încearcă să fie un împlinitor al cuvintelor sau al poruncilor lui Dumnezeu și stă aproape de Casa lui Dumnezeu, Biserica. Fiul cel tânăr reprezintă libertatea dezordonată a omului pătimaș, ca manifestare a vieții sale păcătoase”, a spus Patriarhul Daniel.
„Cei doi fii din Evanghelie pot reprezenta două categorii de oameni diferiți, dar și două stări sufletești pe care le poate avea aceeași persoană în momente diferite ale vieții sale, adică libertatea de-a fi statornic în comuniune cu Dumnezeu și libertatea de-a se înstrăina sau îndepărta de Dumnezeu”.
”Când ajungem să postim de nevoie
Preafericirea Sa a relatat pilda Fiului Risipitor cu explicații asupra principalelor momente.
Referitor la „foametea cea mare” care a avut loc în „țara îndepărtată”, Patriarhul României a spus că se poate presupune că aceasta a fost cauzată de o secetă îngăduită de Dumnezeu, deoarece, adesea, „când libertatea oamenilor devine neînțeleaptă sau autodistructivă, înțelepciunea lui Dumnezeu caută să salveze pe omul păcătos și pătimaș, chemându-l la pocăință, la schimbarea modului de a viețui”.
„Cu alte cuvinte, când nu ne înfrânăm de bună voie de lăcomia materială ajungem să postim de nevoie. Dumnezeu poate îngădui dificultăţi materiale exterioare pentru a produce o schimbare spirituală sau interioară a omului pătimaş, total înrobit de lucruri materiale limitate și trecătoare”.
„Așadar, foametea mare din țara depărtată reprezintă adesea încercările îngăduite de Dumnezeu asupra oamenilor, nu ca o pedeapsă, ci ca o prevenție sau terapie spirituală, pentru ca omul să înțeleagă că tot ce posedă material este totuși limitat şi trecător, inclusiv viața sa trăită pe pământ”.
Părintele Patriarh a mai spus că Evanghelia de astăzi ne arată, de fapt, că „înstrăinarea omului de Dumnezeu și risipirea vieții lui în patimi egoiste nu sunt stări firești, ci nefirești, chiar dacă, uneori, oamenii ajung să se obișnuiască a păcătui atât de mult, încât păcatul este privit ca fiind un comportament firesc sau normal, iar moartea trupului ca fiind un fenomen natural”.
„Din punct de vedere duhovnicesc, însă, păcatul și moartea nu sunt naturale sau firești după voia lui Dumnezeu, ci sunt natură căzută, accidente și consecințe ale falsei libertăți a omului ca înstrăinare de Dumnezeu și cădere din comuniunea cu El”.
”Evlaviosul neiertător
Vorbind despre episodul final al parabolei, Patriarhul Daniel a spus acesta ne arată că „iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se ridică deasupra oricărui calcul de ordin material, copleșește dreptatea potrivit căreia fiul risipitor de averi trebuia să fie pedepsit”.
„Însă tocmai această iubire nemăsurată, nemărginită a tatălui milostiv, dar nemeritată de fiul său păcătos și risipitor, a trezit multă gelozie și mânie în fiul cel mare, deoarece acesta nu a înțeles duhovnicește atitudinea tatălui său”.
Părintele Patriarh a notat că „Fiul cel mare din pilda Fiului risipitor reprezintă și pe unii credincioși iubitori de Dumnezeu și de Biserică, harnici și cinstiți, având viață curată și evlavie multă, dar fiind adesea nemilostivi și neiertători față de păcătoșii din comunitate, pe care mai mult îi judecă moral, decât îi ajută să se îndrepte spiritual”.
„Întrucât tatăl milostiv iartă pe fiul său cel risipitor și păcătos care se pocăiește și cere fiului său cel ascultător și harnic să fie milostiv și iertător, Sfânta Evanghelie de astăzi este, în același timp, Evanghelie a iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător”, a concluzionat Patriarhul României.
În cadrul Sfintei Liturghii, Patriarhul Daniel a oficiat hirotonia în arhiereu a Arhimandritului Nectarie Clinci, noul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.
Vezi mai multe imagini de la eveniment în Galeria Foto.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
