Patriarhul Daniel: Iubirea smerită față de semeni și ajutorarea lor constituie calea care duce la mântuire

Patriarch Daniel Sermon on 5th Sunday of Lent

Evanghelia acestei duminici ne vorbește despre smerenia pe care trebuie să o caute ucenicii Domnului pentru a dobândi mântuirea. În ansamblul ei învățătura principală este aceasta: de la păcatul ucigător la sfințenia dătătoare de viață prin pocăință, a spus Părintele Patriarh Daniel în data de 2 aprilie 2017.

În cadrul cuvântului rostit la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale, Patriarhul României a explicat care este înțelesul duhovnicesc al mesajului oferit de Mântuitorul Hristos ucenicilor săi.

Evanghelia, spune Părintele Patriarh, prezintă faptul că Domnul Iisus Hristos prevestește moartea și Învierea Sa. De asemenea, El le arată ucenicilor Săi taina sfintelor sale pătimiri pricinuite de păcatele oamenilor. Cele spuse de Hristos nu sunt percepute în mod corect de ucenicii Lui. Aceștia nu au reușit să înțeleagă profunzimea și înțelesul tainic al învățăturii Fiului lui Dumnezeu. Vedem în comportamentul ucenicilor lui Iisus firea noastră omenească.

Reflectând mai departe asupra textului evanghelic, Patriarhul României precizează că atunci când Mântuitorul vestea apostolilor moartea și suferința Sa, doi dintre ucenicii săi, Iacob și Ioan, fii lui Zevedeu, aveau impresia că Iisus vorbește despre o împărăție lumească. Domnul Iisus îi lasă pe cei doi ucenici să spună ceea ce doresc, iar mai apoi îi mustră și îi îndreaptă. De fapt, Iacob și Ioan au cerut Domnului Hristos ceva pământesc, o slavă trecătoare.

Cei doi ucenici se vedeau stând unul de-a dreapta și altul de-a stânga Slavei lui Hristos. Văzând acestea, Iisus le spune că ei nu știu ceea ce cer. Prin aceasta vedem că El îi corectează deoarece ei se gândeau la o împărăție din lumea aceasta. Apoi Domnul Iisus îi întreabă: puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care mă botez Eu? Iar ei au răspuns: Putem.

Potrivit Sfinților Părinți, Paharul și Botezul despre care vorbește Iisus sunt prefigurarea suferințele Sale în timpul pătimirilor și morții Sale pe cruce, adică botezul sângelui. Iisus făcea referire la taina suferinței și a morții. Cei doi ucenici având mai mult curaj decât smerenie, poate neștiind ce spun, au răspuns: da putem. Atunci Domnul Iisus a profețit zicând: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea. Botezul cu care eu mă botez vă veți boteza. Astfel, El a prevăzut suferințele Apostolilor în timpul persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor.

Explicând în continuare înțelesul duhovnicesc al pericopei evanghelice, Părintele Patriarh a evidențiat faptul că ceilalți ucenici s-au mâniat văzând că frații Iacob și Ioan cautau onoare și întâietate. Atitudinea celor doi ucenici care căutau slava deșartă a adus în sufletele celorlalți invidie și mânie.

Tulburarea creată în rândul ucenicilor a fost risipită de Domnul Hristos care este duhovnicul desăvârșit, cunoscătorul de suflete și vindecătorul de patimi. Acesta i-a chemat la El pe toți ucenicii și le-a spus că în gândirea lumească întâietatea este înțeleasă ca stăpânire. Mântuitorul le-a explicat că întâietatea sau conducerea altora trebuie să fie slujire smerită în folosul tuturor.

El îi învață pe toți că adevărata onoare sau vrednicie plăcută lui Dumnezeu nu se dobândește prin dorință egoistă, de întâietate și slavă lumească, ci prin iubire smerită față de Dumnezeu și de semeni.

Textul evanghelic, spune Patriarhul Daniel, arată că și unii ucenici a lui Hristos erau ispitiți ca mulți oameni de patima mândriei și a întâietății deoarece încă nu trecuseră prin suferință și nici nu primiseră harul Duhului Sfânt. Domnul Hristos înlocuiește logica puterii cu cea a slujirii.

În cadrul predicii sale, Patriarhul României a subliniat că din Evanghelia de astăzi învățăm că și noi, ca odinioară ucenicii Domnului, putem fi ispitiți de patima slavei deșarte, de dorința de întâietate, de a fi mai apreciați decât ceilalți oameni. Această dorință egoistă trezește în cei din jur invidie și mânie. Astfel, slăbește pacea dintre oameni și se diminuează bucuria comuniunii frățești adevărate.

Domnul Iisus Hristos ne învață că iubirea smerită față de semeni și ajutorarea lor constituie calea care duce la mântuire. Adevărata demnitate provine din calitatea cuiva de slujitor smerit al semenilor săi indiferent de mărimea rangului pe care îl are în societate.

În finalul cuvântului de învățătură, Patriarhul Daniel a evidențiat pilda de viață a Sfintei Maria Egipteanca care este un exemplu al pocăinței și al înnoirii duhovnicești a omului prin rugăciune, smerenie și prin post.

Foto credit: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente