Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit duminică despre singurătate, o adevărată boală a secolului nostru, şi despre activităţile pe care suntem datori să le întreprindem ca să o alungăm.
„Sunt o mulţime de oameni care se află în suferinţă acasă, în spitale, în alte instituţii şi suferă adesea de singurătate. Pe lângă suferinţa adusă de boală se adaugă şi suferinţa singurătăţii când persoane bolnave sunt izolate, când nu mai sunt vizitate”, a spus Patriarhul Daniel despre situaţia nefericită în care se află mulţi oameni.
Conform ultimelor statistici în acest sens, singurătatea a devenit o epidemie globală, iar numărul celor care locuiesc singuri este mai ridicat ca niciodată. Apoi, la nivelul anului 2015, aproximativ 1.500.000 de vârstnici erau afectaţi de singurătate.
În cuvântul rostit în data de 14 iulie la Paraclisul Sf. Gheorghe din cadrul Reşedinţei Patriarhale, Patriarhul României a îndemnat să oferim comuniune şi iubire milostivă celor singuri şi bolnavi, acestea fiind cu adevărat medicamente care le oferă alinare şi îi ajută să treacă peste singurătate şi neputinţele fizice.
„Este necesar să vizităm bolnavii, chiar dacă nu îi vindecăm noi. Ne rugăm pentru ei”, a spus Preafericirea Sa.
„Prezenţa noastră lângă bolnav înseamnă o uşurare, o eliberare de singurătate. Chiar dacă nu se face o minune să se vindece trupul sau psihicul lui, el primeşte o uşurare pentru că nu este singur, pentru că există o prezenţă milostivă, umană, lângă cel suferind”.
De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a vorbit despre consecinţele negative ale vieţii trăite în singurătate.
„Adesea s-a întâmplat când erau într-o suferinţă mare unii bolnavi au murit de inimă rea, cum se zice în popor, adică de o durere a sufletului, fiindcă li s-a părut că nu-i mai iubeşte nimeni, că nu-i mai preţuieşte nimeni. Iar alţii, într-o clipă de deznădejde s-au sinucis, au pus capăt zilelor pentru că nu a fost prezent cineva lângă ei ca să îi întărească, să le spună un cuvânt de încurajare, de mângâiere, de preţuire”.
Patriarhul României a îndemnat să nu îngustăm orizontul rugăciunii noastre, adică să nu ne rugăm numai pentru cei apropiaţi, ci şi pentru toţi cei care se află în singurătate şi în suferinţă.
„Oamenii credincioşi cu suflet bun nu se roagă doar pentru ei înşişi, ci pentru tot sufletul necăjit şi întristat pe care nu are cine să-l miluiască, pentru toţi cei săraci, pentru toţi cei suferinzi, însiguraţi, îndoliaţi”.
Un alt aspect semnalat de Părintele Patriarh Daniel a făcut referire la valoarea cuvintelor. Cuvântul poate aduce mângăiere şi bucurie, dar poate produce şi multă suferinţă, de aceea trebuie să fim atenţi cum îl utilizăm.
„Când cuvântul este milostiv, izvorât din compasiune din bunătate sufletească este cuvânt vindecător, când cuvântul este rău el răneşte nu vindecă, produce suferinţă”, a atras atenţia Părintele Patriarh Daniel.
„Sunt mulţi oameni care suferă fiindcă li s-au adresat cuvinte grele şi nu li s-a cerut iertare, apoi sunt unii care suferă fiindcă au fost certaţi cu ură şi aceasta le-a marcat viaţa. Dar cuvântul milostiv, cuvântul întăritor, cuvântul care ridică pe om din păcate acela este cuvânt vindecător”.
În duminica a patra după Rusalii a fost citită pericopa Evanghelică în care este prezentată vindecarea slugii sutaşului. Centurioanul a mers la Mântuitorul Hristos şi l-a rugat să-i vindece subalternul afectat de boală şi singurătate. Astfel, sutasul a devenit un exemplu pentru a practica rugăciunea nu nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru cei de lângă noi care se află în suferinţă.
Foto credit: Public domain
