La Pro Vita Iași, „solidaritate pentru amândoi” înseamnă lucruri concrete: consiliere, sprijin material, educație, rețele locale și a fi alături de mamă și copil în momentele dificile.
Într-un interviu oferit rubricii #vinereapentruviață, Otilia Palade, director executiv al Departamentului Pro Vita Iași din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, prezintă un efort instituțional construit în peste 13 ani – timp în care numeroase femei au primit sprijin, iar mulți copii s-au bucurat de darul vieții.
În acest an, calendarul Lunii pentru Viață 2026 în Arhiepiscopia Iașilor include peste 700 de activități de educare, informare și sprijin, organizate în comunitățile locale.
Alexandra Nadane: Tema Lunii pentru Viață 2026 este „Solidaritate pentru amândoi”. Din experiența pe care o aveți la Pro Vita Iași, ce înseamnă concret această solidaritate cu femeia și cu copilul ei nenăscut?
Otilia Palade: „Solidaritate pentru amândoi” înseamnă o atitudine concretă de sprijin față de mama aflată în dificultate și față de copilul pe care îl poartă în pântece. De multe ori, criza de sarcină apare într-un context de vulnerabilitate: lipsă de resurse materiale, presiune din partea partenerului, a familiei sau a societății, în general, frică sau sentimentul de abandon.
De aceea, Arhiepiscopia Iașilor prin Departamentul Pro Vita, desfășoară din anul 2012 Programul „Praesidio” pentru femeile însărcinate aflate în dificultate, prin care suntem aproape de femeie în mod real și constant: prin consiliere psihologică, duhovnicească, socială, prin sprijin material, prin încurajare și prin crearea unui cadru în care ea să simtă că nu trebuie să treacă singură prin această situație vulnerabilă. În același timp, această solidaritate presupune și recunoașterea valorii vieții copilului nenăscut și dorința de a-l proteja și de a-i oferi șansa de a se naște.
Dar solidaritatea nu se oprește doar la momentul deciziei privind sarcina. Ea continuă și în situațiile dureroase în care o mamă pierde o sarcină. Departamentul Pro Vita a înființat în anul 2023 un grup de suport dedicat mamelor care au trecut prin această experiență. Grupul „Dincolo de nori este iubire” este un spațiu în care mamele pot vorbi despre durerea lor, pot primi sprijin emoțional și simt că nu sunt singure în procesul de vindecare.
De asemenea, suntem alături și de femeile care aleg să renunțe la copilul din pântece, prin programul de terapie post-avort. Așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur „Biserica este un spital duhovnicesc şi se cade ca aceia care vin aici să primească leacuri potrivite şi să le pună pe rănile lor şi aşa să plece acasă.” Este foarte important să ajutăm femeile care au făcut avort să se ridice și să intre pe un curs al vieții care să evite în viitor avortul.
În acest sens, „solidaritate pentru amândoi” înseamnă, de fapt, solidaritate cu fiecare femeie care trece printr-o experiență legată de maternitate – înainte de naștere, după naștere sau chiar atunci când lucrurile nu au mers așa cum și-ar fi dorit. Este o chemare de a fi aproape de oameni în mod real, cu respect, compasiune și responsabilitate. Pe scurt, solidaritatea pentru amândoi înseamnă să nu o punem pe femeie în situația de a alege între binele ei și viața copilului, ci să construim împreună soluții care să îi ajute pe amândoi.
A.N.: În ultimii ani, Pro Vita Iași a dezvoltat programe de sprijin pentru femeile însărcinate aflate în dificultate și un număr impresionant de activități pro-viață în comunitățile locale. Cum reușiți să construiți această solidaritate în interiorul comunităților?
O.P.: Activitatea Pro Vita a Arhiepiscopiei Iașilor a luat amploare odată cu înființarea în 2013 a rețelei de preoți Pro Vita. În fiecare dintre cele 13 protopopiate ale Arhiepiscopiei, avem un preot coordonator al activității pro-viață, care implementează strategia definită la nivel local, adaptând-o la nevoile și specificul locului. Periodic ne întâlnim în ședințe de lucru mai restrânse sau mai ample, dezvoltăm planuri de activități și evaluăm acțiunile desfășurate.
De exemplu, în octombrie 2024, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan a avut loc o întâlnire misionară pe tematică pro vita la care au participat părinții protopopi, preoții misionari protopopești și preoții coordonatori pro vita, în cadrul căreia s-a definit strategia de lucru pro-viață a Arhiepiscopiei Iașilor pentru următorii trei ani (perioada 2025-2027). Toate aceste întâlniri și ședinte de lucru au rolul de a oferi coerență și consecvență activității la nivelul întregii Arhiepiscopii.
Pornind de la strategia definită, fiecare protopopiat, la nivel local își dezvoltă acțiuni specifice și propria rețea de lucru din care fac parte parohii, instituții publice, instituții de învățământ, ONG-uri, cadre medicale, presă și alți colaboratori. În acest fel am ajuns ca anul acesta în Luna pentru Viață să fie desfășurate peste 700 de activități prin cele 13 protpopiate ale Arhiespiscopiei Iașilor, 98 de parohii, 65 de instituții de învățământ și 27 departamente ale Arhiepiscopiei Iașilor, asociații și alte entități.
A.N.: De multe ori, femeile aflate în criză de sarcină se simte singure și fără ieșire. Ne puteți povesti situații în care sprijinul primit la timp a schimbat radical parcursul unei mame și al copilului ei?
O.P.: În mod cert, fiecare ședință de consiliere în urma căreia mama ia deciza de a păstra copilul schimbă radical parcusul vieții copilului din pântece. Însă sunt multe situații în care pur și simplu Dumnezeu face minuni. Și vă voi relata o astfel de poveste. Prin intermediul preotului paroh dintr-o localitate din județul Iași, a ajuns la noi solicitarea unei mame în vârstă de 41 de ani, aflată în a opta săptămână de sarcină. Traversa o perioadă dificilă, marcată de tensiuni în relația cu soțul. Aflată la a doua căsnicie și purtând în suflet povara unui avort din tinerețe, femeia se confrunta cu presiunea soțului de a recurge din nou la aceeași decizie, motivată de vârsta lor.
În adâncul inimii, ea își dorea să păstreze copilul, însă presiunea familiei o făcea să se simtă copleșită. În urma consilierii oferite de colegele mele, mămica a luat hotărârea fermă de a duce sarcina la termen, asumându-și cu responsabilitate această alegere. Decizia ei a avut însă consecințe imediate: soțul nu a mai primit-o acasă, iar ea s-a mutat la mama sa, într-un spațiu modest. Iniția, nici mama ei nu a fost de acord cu sarcina, însă văzând hotărârea fiicei și situația dificlă în care se afla, i-a oferit în cele din urmă spriijin.
Pe parcursul sarcinii, mămica a beneficiat de sprijin financiar, precum și de consiliere psihologică și duhovnicească. A reușit astfel să ducă sarcina la bun sfârșit și să își întâmpine cu bucurie fetița. Deși se afla în plin proces de divorț, l-a anunțat pe soț despre nașterea copilului și i-a trimis o fotografie. Reacția acestuia a fost neașteptată: a venit să își cunoască fetița, iar întâlnirea a adus o schimbare profundă în atitudinea lui. Și-a cerut iertare, procesul de divorț a fost oprit, iar familia s-a reunit.
De-a lungul timpului, relația lor a mai cunoscut și dificultăți, însă un lucru a rămas constant: atașamentul profund al tatălui față de copil. După cum mărturisește mămica, acesta este „topit” după fetița lui și nu își mai poate imagina viața fără ea. Într-un moment de cumpănă, acest copil a devenit, în mod neașteptat, lumină pentru întreaga familie.
A.N.: Privind spre viitor, ce ar trebui să se schimbe în societatea românească pentru ca fiecare femeie aflată într-o criză de sarcină să știe că nu este singură și că există sprijin real pentru ea și pentru copilul ei?
O.P.: Din perspectiva Departamentului Pro Vita al Arhiepiscopiei Iașilor, credem că sunt necesare câteva schimbări esențiale în societatea românească pentru ca fiecare femeie aflată într-o criză de sarcină să simtă că nu este singură, ci sprijinită real și concret.
În primul rând, este nevoie ca discursul serios, fundamentat științific și onest, să devină mai puternic decât cel ideologizat sau superficial. A vorbi cu responsabilitate înseamnă și a avea curajul de a afirma adevărul: în pântece există o viață care merită protecție și grijă.
În al doilea rând, considerăm că trebuie depășită abordarea exclusiv reactivă și cultivată una proactivă. Nu este nevoie să reinventăm soluțiile, ci să le valorificăm pe cele deja existente, să le conectăm și să le punem în mișcare cu mai mult curaj și responsabilitate. Resursele există, dar ele trebuie activate și făcute vizibile pentru femeile care au nevoie de ele. Și nu în ultimul rând, experiența noastră ne arată că buna intenție nu este suficientă dacă nu este însoțită de competență și coerență.
Există riscul ca „multă voință și puțină pricepere” să genereze intervenții ineficiente. De aceea, este esențial ca sprijinul oferit să fie profesionist, bine structurat și adaptat realităților concrete. Pentru că, în cele din urmă, binele, dacă nu este făcut bine, riscă să producă efecte inverse față de cele dorite.
Foto: Arhiva personală
