O viață închinată muzicii bisericești

A fost un om al lui Dumnezeu. Om care și-a măsurat viața prin dragostea slujirii. Nu vom folosi cuvinte prețioase pentru că „mare este Dumnezeu”, Care l-a înnobilat cu darul Său.

Mărturie a muzicii con­temporane românești, Dra­goș Alexan­dres­cu s-a născut la 16 ianuarie 1924 în orașul Constanța. Atrac­ția pentru arta sunetelor s-a produs în sânul familiei, tatăl său (Aurel) cânta la vioară și chitară, iar mama sa (Maria Mol­dova) avea o pasiune pentru pian și canto. Primele cunoștințe muzicale didactice le-a dobândit sub îndrumarea Nataliei Mar­gariti-Funduca, informează „Ziarul Lumina”.

Darul său muzical s-a evidențiat încă din anii copilăriei. La frageda vârstă de 13 ani a reușit să compună o piesă corală religioasă (Heruvicul în re minor), lucrare care a fost cântată de către corul Catedralei episcopale din Constanța în anul 1937, sub bagheta dirijorului Constan­tin P. Demetrescu.

În anul 1939, la vârsta de 15 ani, Dragoș Alexandrescu debu­tează ca dirijor la pupitrul corului Catedralei episcopale din orașul său natal.

În acea vreme, episcopul Do­brogei era Preasfințitul Ghe­ron­tie Nicolau, „un ierarh basa­ra­bean extrem de tipicar”, după cum îl caracteriza Dragoș Ale­xan­drescu. De la acesta, viitorul protodiacon Dragoș a învățat regulile tipicului bisericesc, reușind să se apropie și să înțe­leagă Taina Sfintei Liturghii.

După absolvirea Liceului „Mir­cea cel Bătrân” din Constan­ța (1943), Dragoș Alexandrescu susține examene de admitere atât la Facultatea de Agro­no­mie, cât și la Conser­vatorul din București. Urmând cursurile Facultății de Agronomie, Dra­goș Alexandrescu – atașat fiind de Biserică – a observat că în apro­pierea instituției de învățământ se construia un nou lăcaș de cult, era vorba de Biserica Parcul Domeniilor. Aici, într-un paraclis în care era improvizat un altar (biserica fiind încă neterminată), slujea părintele paroh Dumitru I. Manta, iar mai târziu și părintele Dimitrie Balaur, un preot basarabean refugiat, cel care îl va îndruma și îl va sfătui pe muzicianul din Constanța să devină cleric.

Fiind atras de sonoritatea corului mixt, Dragoș Alexan­drescu pune bazele unei astfel de formații, în care, pe lângă un grup de studente, aveau să cânte atât mama și sora dirijorului, cât și soția și fiica părintelui Dimitrie Balaur. Chiar dacă a redevenit dirijor de cor, Dragoș Alexandrescu nu a neglijat muzi­ca monodică, el rămânând și cântăreț de strană în cadrul aceleiași biserici.

Părintele Dimitrie Balaur vă­zând în tânărul muzician un iubitor de Dumnezeu, l-a îndemnat să dea exa­mene de diferență pentru a putea ob­ține și diploma de seminar teologic. Așa se face că Dragoș Alexan­dres­cu, în urma susținerii a 10 exa­me­­ne la Seminarul Nifon din Bucu­rești, devine și absolvent de seminar. În felul acesta se apropie de visul de a deveni cleric, iar acest lucru se va în­tâmpla în anul 1947 la Catedrala epis­copală din Huși, fiind hirotonit de Preasfin­țitul Grigorie Leu. Înain­te de a fi hirotonit (în reve­ren­da albă pe care i-o dăruise episco­pul), proas­pă­tul absolvent de seminar a fost chemat să cânte în strană, pentru ca înaltul ierarh să vadă ce voce are, dacă are un glas potrivit pentru a sluji la Sfântul Altar. Tre­când cu bine și peste această „probă”, la 6 august (de sărbătoarea Schim­barea la Față a Domnului), zi în care mama sa împlinea 51 de ani, Dragoș Alexandrescu este hi­­rotonit diacon. În momentul în care s-a așe­zat în genunchi, pentru a i se citi ru­găciunea de po­go­­­râre a Sfântului Duh, Dragoș Alexandrescu, conștien­ti­zând im­­­portanța momentului, a iz­bu­c­­nit în plâns, gest care l-a im­p­r­e­sionat pe episcopul Grigorie. În acele clipe, dia­conul Dragoș și-a amintit de cu­vintele pe care i le-a spus părintele său duhovnic Anton Popescu de la Biserica „Sfântul Dumitru”: „Nu uita că diaconii sunt mai presus de îngeri”.

În toamna anului 1948, diaconul Dragoș Alexandrescu sus­ține un nou examen de admitere la Conservator. La acest examen cântă la pian una dintre creațiile sale religioase (Veniți să ne închinăm), dar fără a specifica titlul lucrării. Astfel, în plină epocă comunistă, diaconul Dra­goș Alexan­drescu a prezentat membrilor comi­siei de admitere (din care făcea parte și Hilda Jerea) un imn închinat Mân­tuitorului, pe care însă comisia l-a perceput ca o miniatură pentru pian.

În anii următori, diaconul și muzicianul constănțean studiază la Conservatorul din București, unde îi are profesori pe George Breazul (teorie – solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct și compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație) și Zeno Vancea (istoria muzicii). Încă din anul I, G. Breazul a desco­perit în diaconul Dragoș Ale­xan­drescu un viitor profesor și un mu­zician de excepție, spunându-i lui Aurel Alexan­drescu: „Fiul dumneavoastră se pregătește pentru o frumoasă carieră didactică”.

A fost numit preparator în cadrul Conservatorului de Mu­zică „Ciprian Porumbescu” din București în 1950 (în anul III de studii). Acest debut pedagogic va deschide porțile unei cariere de excepție, în care Dragoș Alexan­drescu va parcurge gradele de preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor la disciplinele: compoziție, contrapunct, teorie – solfegiu – dictat și paleografie muzicală bizantină.

Diaconul profesor dr. Dragoș Alexandrescu a scris peste 100 de solfegii și mai bine de 400 de dictate muzicale, precum și numeroase articole și referate. Printre lucrările didactice de referință se numără cartea Ele­mente constitutive ale muzicii și cele două volume de Teoria muzicii.

O latură importantă a personalității sale artistice rămâne însă cea de dirijor de cor și de îndrumător al unor formații corale. Astfel, în anii 1942-1943, Dragoș Alexandrescu activează ca dirijor al corului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Constanța, iar între anii 1945 și 1959 dirijează corul Bisericii Parcul Do­meniilor din București. În anii ur­mători, Dragoș Alexandrescu va activa ca președinte al Cenaclului mu­zi­cal „I. D. Chirescu” din Cons­tan­­ța și ca îndrumător al unor for­ma­ții corale din Cons­tanța și Bucu­rești.

Începând din 1992 va fonda și îndruma corul bisericesc „Sfântul Gheorghe” de la Bi­se­rica „Sfântul Gheorghe” Vechi din București, formație dirijată actualmente de către conf. univ. dr. Gabriel Popescu și asist. univ. dr. Aurel Muraru. Din anul următor va primi și înalta binecuvântare de a sluji la această biserică, iar în anul 2004, la venerabila vârstă de 80 de ani, a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Crucea patriarhală.

De-a lungul anilor a scris numeroase lucrări, de la miniaturi corale până la muzică vocal-simfonică, dar cele mai multe opusuri ale sale aparțin muzicii corale religioase. Dintre acestea, enumerăm pe cele mai importante: Troparul învierii, Veniți să ne închinăm (două variante), Hristos a înviat, La râul Babi­lonului (chinonic), Pentru ce se zbuciumă (chinonic), Tatăl nostru (două variante), Axion duminical (trei variante), Sfinte Dum­nezeule (trei variante), He­ruvic (patru variante) și multe altele.

Corolarul creației sale religioase corale îl reprezintă cu si­guranță lucrarea Cântările Sfin­tei Liturghii, editată în 2001 la Editura Muzicală. Această partitură semnificativă, atât pentru personalitatea sa, cât și pentru repertoriul coral românesc, constituie, după cum spunea și compozitorul, o „selecție din creația liturgică din intervalul cuprins între anii 1937 și 1996”. L­ucra­rea a reușit în scurt timp să se impună în repertoriile mai multor coruri de biserică, iar acest lucru se datorează în pri­mul rând atmosferei de deplină religiozitate degajată de în­trea­ga muzică liturgică semnată de protodiaconul profesor dr. Dragoș Alexan­drescu. (Pr. Ionel Durlea, inspector eparhial și parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe” – Vechi)

Slujba înmormântării – la Biserica „Sfântul Gheorghe” – Vechi

Înmormântarea diaconului prof. dr. Dragoș Alexandrescu a avut loc duminică, 9 martie, la Biserica „Sfântul Gheorghe” – Vechi din Capitală. Slujba Prohodirii a fost săvârșită de părintele arhimandrit Clement Haralam împreună cu un sobor de slujitori din care au mai făcut parte șapte preoți și diaconi. După rânduiala tipiconală a înmormântării preoților de mir, în încheierea slujbei a avut loc o procesiune în jurul bisericii, în timpul căreia s-au făcut patru opriri și s-au rostit ectenii speciale.

La finalul slujbei de înmormântare, părintele Clement Haralam a rostit un cuvânt de învățătură, în care a evocat personalitatea adormitului în Domnul, diaconul Dragoș Alexandrescu, transmițând familiei acestuia condoleanțe din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, cuvinte de evocare au rostit și dirijorul Gabriel Popescu, ucenicul la catedră al părintelui Alexandrescu, precum și alte personalități din lumea cultural-muzicală, reprezentanți ai Universității Naționale de Muzică din București.

Protodiaconul Dragoș Alexandrescu a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Samurcășești din Arhiepiscopia Bucureștilor. La final a avut loc agapa și s-au împărțit daruri întru pomenirea diaconului și muzicologului mutat la cele veșnice.