Despre mitropolitul Visarion Puiu s-a scris mult, dar nu îndeajuns pentru a înțelege activitatea și personalitatea sa. Uneori s-a scris în mod subiectiv, alteori după o documentare deficitară. La rubrica noastră, în mai multe ocazii, am semnalat astfel de neajunsuri, pledând pentru o cercetare atentă și obiectivă. Din această perspectivă s-au remarcat Gheorghe Vasilescu, Dumitru Stavarache și preotul Eugen Drăgoi. Un alt demers pentru cunoașterea vieții marelui mitropolit s-a concretizat prin apariția volumului „Mitropolitul Visarion Puiu: Viața și opera sa bisericească”, semnat de protoiereul Ioan Lisnic, apărută la Editura Labirint, din Chișinău, în 2010, 145 p. Autorul face o delimitare a activității mitropolitului Visarion pe mai multe capitole: I. Studiile și începutul activității bisericești; II. Director al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei” din Galați; III. Director al Seminarului Teologic din Chișinău și exarh al mănăstirilor din Basarabia; IV. Slujirea arhierească în episcopiile Argeș și Hotin; V. Mitropolit al Bucovinei. Șef al Misiunii ortodoxe din Transnistria; VI. Anii exilului. Fondator al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală. Din bibliografie reiese că autorul a consultat un important fond de carte și documentar din Arhivele Naționale ale Republicii Moldova și Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți. Cu toate acestea, textul preotului Ioan Lisnic nu poate fi considerat mulțumitor, astfel încât să proiecteze o biografie obiectivă și cuprinzătoare a mitropolitului Visarion Puiu. Poate că procesul de documentare ar fi trebuit să vizeze inclusiv arhivele din România, mai ales fondul personal „Visarion Puiu” de la Arhivele Naționale Istorice Centrale sau cel provenit de la Biblioteca românească din Freiburg, astăzi aflat în Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” de la Iași. De asemenea, considerăm că o parcurgere atentă a publicațiilor bisericești din perioada interbelică din Basarabia, Vechiul Regat și Bucovina ar fi adus un plus de informație atât de necesar în cunoașterea activității ierarhului Visarion Puiu. E drept, autorul insistă pe activitatea lui Visarion Puiu în spațiul basarabean, cu documente în special asupra perioadei de la seminarul din Chișinău. Totuși, activitatea de ierarh la Argeș, dar mai ales la Hotin poate că merita o analiză mai atentă, și nu doar o prezentare oficială a faptelor. Notăm că perioada Hotin a lui Visarion Puiu a fost una cu adânci semnificații politice în direcția afirmării identității românești în această parte a Basarabiei. Sunt minimalizate sau chiar eludate unele secvențe, precum ajutoarele acordate de Visarion Puiu celor care treceau Nistrul în încercarea de a scăpa de stăpânirea sovietică sau procesul de reformare a monahismului care s-a concretizat pe mai multe componente așa cum marele ierarh încerca să sugereze înaltelor autorități bisericești de la nivelul întregii Biserici românești. Într-o prezentare la fel de generală este abordat subiectul păstoririi Mitropoliei Bucovinei, autorul oprindu-se asupra problemelor legate de Fondul forestier bisericesc și reînființarea Episcopiei Maramureșului. Pentru această perioadă nu regăsim prezentate și analizate inițiativele mitropolitului Visarion de închegare a unor relații interortodoxe și interconfesionale și sprijinul acordat comunităților românești de peste hotare. Episodul Transnistria este prezentat în lumina materialelor științifice editate până în prezent, cele câteva trimiteri în arhivele Republicii Moldova neavând nici un caracter de noutate. În mod vag este abordat capitolul dedicat exilului lui Visarion Puiu. Preotul Lisnic nu reușește să concluzioneze asupra problemei implicării mitropolitului asupra evenimentului de la Zagreb, din august 1944, sau al implicării în guvernul legionar de la Viena. Lansează o serie de confuzii sau eludează aspecte, precum delegarea mitropolitului de către patriarhul Nicodim sau Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, despre activitatea depusă în eparhia înființată de el sau chestiunea comuniunii euharistice atât de disputată în acea perioadă. De asemenea, autorul preia o serie de trimiteri la arhive, unele chiar în mod greșit, despre care nu are cunoștință. În concluzie, cartea preotului Ioan Lisnic este o încercare de proiectare a biografiei mitropolitului Visarion Puiu, în mare parte cu ajutorul studiilor și articolelor publicate până acum, lipsită de o analizată coerentă și de un plus de noutate așa cum ar trebui să aibă orice demers științific de cunoaștere și înțelegere a trecutului bisericesc recent.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 2 septembrie 2013)
