Începem fiecare an calendaristic cinstindu-i pe Sfinții Trei Ierarhi: Grigorie Teologul, Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur. Ziua de pomenire a Sfintei Antuza, mama celui de al treilea, este un bun prilej de a ne aminti că și mamele celor trei Sfinți Ierarhi sunt înscrise în calendarul Bisericii.
Sfânta Nona (5 august)
A dat Bisericii trei sfinți: Sfânta Gorgonia (23 februarie), Sfântul Cezarie / Chesarie (9 martie) și Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie – singur și 30 ianuarie – împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur).
Sfânta s-a născut și a crescut în Capadocia (Asia Mică) și s-a căsătorit cu Grigorie, magistrat din cetatea Nazianz, Capadocia, pe care l-a desprins de credința eretică și l-a adus la dreapta credință, acesta devenind apoi și episcop al cetății timp de 45 de ani.
„Într-un trup de femeie, ea avea un suflet mai bărbătesc decât al celor mai bravi bărbați. Nu se ocupa de cele lumești și materialicești, decât în măsura în care acestea puteau să fie spre înălțarea sufletului”, a scris despre ea Sfântul Grigorie Teologul, fiul ei.
„Dezinteresându-se de farduri și toaletele femeiești, ea nu avea decât o singură grijă: să facă mai strălucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul său; și nu socotea niciun fel de noblețe lumească, decât numai aceea că, prin credință lucrătoare, prin fapte, omul cunoaște că vine de la Dumnezeu și la Dumnezeu merge.”
După moartea soțului ei, în 374, Sfânta Nona s-a îmbolnăvit. A trecut la Domnul în timpul Sfintei Liturghii.
Sf. Emilia (1 ianuarie)
Sf. Emilia, mama Sf. Vasile cel Mare, este sărbătorită în aceeași zi de pomenire cu fiul ei, Sf. Vasile cel Mare, la 1 ianuarie.
A născut 10 copii, din care a pierdut curând unul, dar dintre ceilalți cinci au intrat în calendarul Bisericii: Sf. Vasile cel Mare, Episcopul Cezareei Capadociei; Sf. Grigorie, Episcopul Nyssei; Sf. Petru, Episcopul Sevastiei; Sf. Macrina cea Mică (19 iulie) și Sf. Fericita Teosevia.
Numele celorlalți copii ai Emiliei sunt necunoscute. Se crede că unii au devenit mai târziu călugări.
S-a născut la începutul secolului al IV-lea (după anul 300) și a fost a cincea fată din familie. La o vârstă fragedă a rămas orfană de ambii părinți, tatăl ei fiind martirizat de Împăratul Liciniu.
Deși și-ar fi dorit să-și păstreze fecioria, s-a temut să nu fie răpită pentru o căsătorie forțată, astfel că s-a căsătorit cu avocatul Vasile, un om educat și evlavios care mai târziu a devenit preot.
A rămas văduvă destul de curând, dar s-a străduit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-și crească și să-și dea la studii copiii. Fiica cea mare, Macrina cea Mică, a ajutat-o să conducă gospodăria.
Apoi, după ce copiii au crescut, s-a retras, împreună cu Macrina și cu o parte din robii eliberați, la o mănăstire pe care au ctitorit-o în zona Pontului, în nordul Turciei de azi.
Sf. Antuza (13 noiembrie)
Pomenită în 13 noiembrie împreună cu fiul ei, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Antuza este și ea un model pentru soțiile văduve.
A fost căsătorită cu Secundus, căpetenia oştirii din Siria, dar a rămas curând văduvă și nu s-a mai căsătorit, deşi era foarte tânără.
Și-a închinat viaţa creşterii copilului ei, Sf. Ioan Gură de Aur. „Îngerii din ceruri s-au bucurat, iar cetele de Sfinte Cuvioase te-au lăudat, Sfântă Antuza, pentru îndemânarea cu care ai reușit să cârmuiești corabia familiei rămasă doar în grija ta”, se spune în Acatistul Sfintei Antuza.
„Lauda Bisericii Ortodoxe, crinul nepătat al văduviei, mărgăritar curat al rugăciunii și al iubirii, te lăudăm, Sfântă Antuza, că tu ai fost stâlp de credință și jertfă! Ai fost o femeie cu înțelepciune bărbătească și ți-ai închinat toată viața fiului tău orfan, pe care l-ai hrănit în brațele tale cu hrana trupească și mai ales sufletească.”
Foto credit: Fotomontaj Basilica.ro
