Nașterea Domnului „este rodul desăvârșitei ascultări față de Părintele ceresc: a Fiului lui Dumnezeu, din veșnicie, și a Sfintei Fecioare Maria, în momentul cercetării sale de către Arhanghelul Gavriil”, subliniază Arhiepiscopul Ciprian al Buzăului și Vrancei în Pastorala de Crăciun.
Nașterea Domnului, rod al ascultării de Tatăl
„Făcând ascultare de Dumnezeu-Tatăl, Fiul Și-a asumat misiunea de a împlini planul divin pentru mântuirea neamului omenesc din osânda păcatului, însă pentru aceasta era absolut necesară cooperarea cu cea mai curată ființă umană, care, în mod conștient și liber, să-și fi dat acordul de a primi în sine focul Dumnezeirii, în perspectiva nașterii Sale ca Om”, explică Înaltpreasfinția Sa.
„Iar această ființă neprihănită, venită pe lume ca rod al rugăciunilor stăruitoare înălțate spre cer de doi bătrâni evlavioși și curați cu inima, Ioachim și Ana, s-a dovedit a fi Sfânta Fecioară Maria din Nazaretul Galileei – cel mai prețios dar oferit de umanitate Părintelui ceresc.”
„După o pregătire duhovnicească de 12 ani la templul din Ierusalim, cu rugăciune neîntreruptă, ascultare și smerenie, atunci când a primit vizita solului ceresc în persoana Sfântului Arhanghel Gavriil, aducându-i bunele vestiri de bucurie cu privire la zămislirea după trup a Fiului lui Dumnezeu (cf. Luca 1, 31-35) în pântecele ei cel pururea fecioresc, ea a avut înțelepciunea să rostească mântuitoarele cuvinte: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 38), și, în acel moment, puterea Celui Preaînalt a îndumnezeit-o”, continuă ierarhul.
„Astfel, datorită ascultării sale smerite față de Dumnezeu-Tatăl, după nouă luni de zile, Preacurata Fecioară avea să-L nască, într-o peșteră sărăcăcioasă din Bethleemul Iudeii, pe Izbăvitorul lumii, ea devenind Maica lui Dumnezeu, iar Pruncul Iisus, Dumnezeul întrupat, Fiul Omului.”
Să ne însușim virtutea ascultării
„Pentru ca Domnul Hristos să Se nască duhovnicește în sufletele noastre, nu este suficient să credem în mărturiile istorice ale celor de demult, nici nu este îndeajuns să respectăm niște obiceiuri și tradiții de Crăciun”, scrie Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.
„Chiar și participarea noastră la Sfânta Liturghie din această zi de praznic ar putea fi compromisă, dacă o vom reduce la o simplă conformare ritualică, printre multele manifestări sociale, artistice și muzicale, specifice așa-ziselor sărbători de iarnă, și nu ne vom îngriji să-i pătrundem taina.”
„Toate acestea capătă sens și sunt realmente folositoare sufletului doar în măsura în care ascultăm de Dumnezeu, în duh de smerenie și iubire creștinească adeverită prin fapte; iar ascultarea de Dumnezeu se traduce prin auzirea, conștientizarea, receptarea, asumarea și aplicarea cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră cea de toate zilele”, explică Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
„Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri – spunea, cândva, Cuviosul Părinte Arsenie Boca –, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum, judecați! Care și de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?” amintește ierarhul.
„Se înțelege că, pentru a ni se împlini rugăciunile, noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu, pentru că ascultarea de El înseamnă viață, pe când neascultarea este moartea spirituală, pricinuită de cumplitul păcat al mândriei, având drept efect întreruperea comuniunii cu Dumnezeu Cel veșnic viu.”
Pastorala se încheie cu îndemnul de a pune un nou început vieții noastre creștine în anul care vine, în care Biserica Ortodoxă serbează 17 veacuri de la Sinodul I Ecumenic, iar Patriarhia Română își serbează Centenarul prin sfințirea Catedralei Naționale și ceremonii de proclamare a canonizării noilor sfinți mărturisitori din perioada comunistă.
Foto credit: Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei
