Moşii de vară, zi de pomenire a celor adormiţi cu nădejdea Învierii

Biserica Ortodoxă a rânduit ca sâmbăta aceasta să se facă pomenirea celor adormiţi, zi cunoscută în tradiţia românească şi ca „Moşii de vară”.

În toate locaşurile de cult, după Sfânta Liturghie, este oficiat parastasul pentru cei trecuţi la Domnul.

Biserica şi-a manifestat întotdeauna grija faţă de cei care au plecat în veşnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morţilor, rânduind cântări speciale în amintirea acestora.

De asemenea, în special, sâmbăta dinaintea Înfricoşătoarei Judecăţi, Sâmbăta Rusaliilor şi prima sâmbătă a lunii noiembrie sunt rânduite pentru pomenirea moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi, zile care poartă denumirea de moşii de iarnămoşii de vară şi moşii de toamnă.

În Postul Mare avem şi Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta Colivelor, zi în care sunt pomeniți cei trecuți la Domnul. Sâmbăta aceasta are un rol special în cadrul Postului Mare. Ea încheie prima săptămână a Păresimilor, una de asceză profundă și nevoință intensă.

Această sâmbătă este închinată Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron din mai multe considerente. Deși martirul este pomenit în fiecare an pe 17 februarie, motivele pentru care cinstirea martirului se face în prima sâmbătă a Postului Mare sunt în principal două.

În primul rând, pentru că sfântul era foarte popular și data prăznuirii lui era în preajma Postului sau chiar în Post, prima sâmbătă i-a fost dedicată. Al doilea motiv ține de o minune a mucenicului, care a avut loc în timpul domniei Împăratului Iulian Apostatul.

În zilele de pomenire a morților se oficiază Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniți cei adormiți, fapt pe care Sfântul Grigorie de Nyssa îl numește folositor și plăcut lui Dumnezeu.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privința aceasta: Nimic altceva nu este atât de folositor pentru cei adormiți, nici pricinuitor de atâta bucurie, iluminare și unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece însuși Sângele Domnului este cel care prin această jertfă se varsă pentru noi, netrebnicii”.

Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuivamijlocire, deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți.

Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele celor adormiți.

Foto Credit: Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Bănăţenii şi-au cinstit ocrotitorul

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului, a fost cinstit duminică de bănăţeni. Sfântul român a păstorit credincioșii din Timișora între anii 1650-1653. Manifestările dedicate hramului Catedralei Mitropolitane din Timişoara au început…