Reticenţa autorităţilor statului faţă de înfiinţarea şi funcţionarea atelierelor pentru producerea obiectelor de cult era motivată de faptul că acestea luaseră amploarea unor „adevărate întreprinderi lucrative“, deoarece fie „s-au suprapus“ peste cele meşteşugăreşti controlate de unităţile cooperatiste, fie le-a dublat, dar cu „activitate de producţie independentă“. Responsabilii din departament considerau că astfel de ateliere erau „întreprinderi de tip particular-capitalist, deoarece nu servesc decât formal şi în mică măsură nevoilor bisericeşti şi deoarece urmăresc în mod principal realizarea unor beneficii materiale. În astfel de întreprinderi sunt angajate şi forţe de muncă din afara clerului, iar activitatea lor încalcă domeniul sectorului socialist. În felul acesta, autoritatea bisericească caută să înfăptuiască într-un alt fel ceea ce plănuise în anii din urmă prin ACAM“. În fond, responsabilii din Departamentul cultelor constatau că Patriarhul Justinian recurgea la vechea organizare a atelierelor după structura ACAM-ului.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
