Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular“ (IX)

Abuzurile autorităţilor de stat locale erau semnalate de întâistătătorul român într-o intervenţie la conducerea de partid şi de stat, potrivit unui referat din 31 octombrie 1953 semnat de directorul din Departamentul Cultelor, Dumitru Dogaru: „Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române şi unele eparhii şi mănăstiri ortodoxe au sesizat Ministerul Cultelor că organele agricole fiscale şi de colectare, conform instrucţiunilor lor, aplică mănăstirilor măsuri fiscale şi de colectare ca pentru chiaburi. Totodată, se precizează că o asemenea impunere nu ţine seama de situaţia specială a mănăstirilor, în care trăiesc la un loc nu doi, cinci membri ca în gospodăriile ţărăneşti, ci grupuri de zeci şi sute de membri, care, dacă ar fi rămas în satele lor, ar fi fost socotiţi, fiecare în parte, ţărani săraci sau mijlocaşi şi deci s-ar fi bucurat de avantajele clasei lor. De asemenea, întrucât vieţuitorii din mănăstiri (călugări şi călugăriţe) lucrează ca meşteşugari în cooperativa lor şi au cantină în comun, sunt obligaţi să aibă teren pentru legumicultură. Patriarhia mai menţionează faptul că impunerile şi cotele s-au aplicat fără a se ţine seama de specificul şi organizarea vieţii mănăstireşti, în cadrul legal creându-se o serie de nemulţumiri în rândul populaţiei mănăstireşti.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente