Moaștele Sfântului Mucenic Artemie vor fi aduse, anul acesta, de la Mănăstirea Căldărușani la Catedrala Patriarhală cu ocazia sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Un fragment din moaștele sale se află din prima jumătate a secolului al XVII-lea la Mănăstirea Căldărușani din București.
Sfântul Artemie, pomenit la 20 octombrie, a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel Mare și a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 și, potrivit tradiției, a însoțit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de față la aflarea lemnului Sfintei Cruci.
După moartea Sfântului Constantin (†337), la porunca împăratului Constanțiu, Sfântul Artemie a aflat și a adus la Constantinopol moaștele Sfinților Apostoli Andrei, Luca și Timotei. Fiind apoi numit guvernator al provinciei Egiptului s-a străduit pentru dezrădăcinarea idolatriei și creșterea Bisericii. Iar în timpul împăratului Iulian Apostatul, Sfântul Artemie a mers la Antiohia și l-a mustrat pe împărat pentru lepădarea de Hristos și pentru că nu a urmat credinței și purtării Sfântului Constantin cel Mare. De aceea, după ce a fost supus la chinuri, generalul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în anul 362.
Moaștele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părți din moaștele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar și în țara noastră, la Mănăstirea Căldărușani (Ilfov) și în alte sfinte locașuri.
Viața Sfântului Mare Mucenic Artemie
Sfântul Artemie s-a născut în Egipt, la sfârșitul veacului al III-lea, ca fiu al unor credincioși de bun neam. De tânăr a intrat în rândul ostașilor, unde a fost învrednicit de mari dregătorii, pentru vitejia sa. De aceea, Sfântul împărat Constantin cel Mare (306-337) l-a socotit unul dintre oamenii săi de încredere. El i-a fost alături când a luptat, în anul 312, cu Maxențiu, și a văzut semnul crucii arătat pe cer, pentru care s-a întărit în credință. Sfântul Artemie l-a însoțit pe marele împărat din Roma până în Răsărit, apoi a însoțit-o pe Sfânta Elena la Ierusalim, unde a fost de față la aflarea Sfintei Cruci. După moartea marelui Constantin, generalul Artemie a primit poruncă de la împăratul Constanțiu (337-361) să aducă la Constantinopol moaștele Sfinților Apostoli Andrei, Luca și Timotei, pe care le-a aflat și le-a mutat în noua capitală. Apoi a fost numit cârmuitor al provinciei Egiptului, purtând titlu de duce și trimis împărătesc (dux augustalis), străduindu-se pentru dezrădăcinarea idolatriei și creșterea Bisericii. Iar, după o vreme, murind împăratul Constanțiu, fiul Sfântului Constantin, toată stăpânirea împărăției, și la apus, și la răsărit, a luat-o Iulian (361- 363), călcătorul de lege, care pe față s-a lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos, și a ales să se închine idolilor. Și s-a pornit atunci Iulian cu luptă mare împotriva lui Hristos și cu prigoană asupra creștinilor, preschimbând bisericile în temple idolești și omorând pe creștini cu înfricoșătoare chinuri.
Deci, pe vremea când împăratul Iulian se afla în Antiohia, pregătind războiul împotriva perșilor, a fost chemat și Artemie din Alexandria cu ostașii lui. Și stând de față înaintea împăratului cu oastea sa, Artemie, care acum era înaintat în vârstă, privea cum erau chinuiți creștinii pentru credința lor. Deci, umplându-se de râvnă și apropiindu-se de împărat, i-a zis: „Pentru ce; o, împărate, chinuiești fără de omenie pe cei nevinovați și-i silești să se lepede de dreapta credință?’. Iar Iulian, auzind aceasta, a strigat aprins de mânie: „Cine și de unde este acesta, care grăiește cu îndrăzneală împotriva noastră, și a venit să ne vorbească de rău chiar în față?”. Și au răspuns cei de față: „Ducele Alexandriei este, stăpâne.” Și s-au pornit atunci păgânii, învinuind pe Artemie că le-ar fi dărâmat templele zeilor și le-ar fi sfărâmat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit să i se ia lui Artemie brâul dregătoriei ostășești și așa, dezbrăcat, să fie bătut cu vine de bou. L-au tăiat pe spinare cu brice ascuțite și i-au pătruns coastele și tâmplele cu țepușe p arse în foc. Iar la urmă, despicând tăietorul de pietre o piatră mare și grea, l-au băgat pe fericitul între cele două pietre mari. Și atâta l-au tescuit, încât toate oasele i le-au zdrobit și luminile ochilor au sărit din locul lor. Și puteai să vezi o minune mare, că într-atâta tescuire, a rămas Sfântul viu. Iar Artemie nu înceta a mărturisi pe Hristos și credința lui în prăbușirea celor ce stăpânesc cu nedreptate și silnicie. Deci, a poruncit tiranul să i se taie capul cu sabia. Și așa a luat fericitul cununa cea neveștejită a Mucenicilor, în ziua de 20 octombrie a anului 362.
Iar, la puțină vreme după aceea, Iulian împăratul a murit în luptă, lovit de o săgeată. Istoricii spun că, înainte de a muri, a spus aceste cuvinte către Hristos: „M-ai biruit, Galileene!”.
Moaștele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părți din moaștele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar și în țara noastră, la Mănăstirea Căldărușani (Ilfov) și fragmente mai mici în alte sfinte locașuri.
În țările ortodoxe de tradiție greacă, Sfântul Artemie, ducele Alexandriei, este cinstit și ca ocrotitor al Poliției naționale.
