Mesajul final al Forumului European Catolic-Ortodox 2017 (text integral)

Fifth European Catholic-Orthodox Forum

Prezentăm traducerea în limba română a Mesajului final adoptat de membrii celui de al V-lea Forum European Catolic-Ortodox, întrunit la Paris în perioada 9-12 ianuarie 2017, în cadrul căruia s-a discutat tema: „Europa în teama amenințării terorismului fundamentalist şi valoarea persoanei umane şi libertatea religioasă”.

Traducere de Basilica.ro


Mesajul celui de al V-lea Forum European Catolic-Ortodox

Paris, Franţa, 9-12 ianuarie 2017

Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33)

  1. La invitaţia Eminenţei Sale Cardinalul André Vingt-Trois, Arhiepiscop de Paris, în perioada 9-12 ianuarie 2017, s-a ţinut cel de al V-lea Forum European Catolic-Ortodox, la centrul Misiunilor Străine din Paris (Missions Etrangères of Paris), Franţa. Forumul a fost co-prezidat de Cardinalul Peter Erdő, din partea Preşedintelui Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), şi de Mitropolitul Ghenadie de Sassima din partea Patriarhiei Ecumenice.

În urma experienţelor pozitive ale primelor patru întâlniri ale Forumului European Catolic-Ortodox (Trent, Italia, 11-14 decembrie 2008; Rodos, Grecia, 18-22 octombrie 2010; Lisabona, Portugalia, 5-8 iunie 2012; Minsk, Belarus, 2-6 iunie 2014), doisprezece delegați ai Consiliului Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE) împreună cu doisprezece reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe din Europa s-au întâlnit în Paris pentru a examina în profunzime temele amenințării terorismului fundamentalist, valoarea persoanei şi libertatea religioasă.

Tema întâlnirii „Europa în teama amenințării terorismului fundamentalist şi valoarea persoanei umane si libertatea religioasă” a fost aprofundată în cadrul Forumului, scopul căruia a fost acela de a demonstra convergența catolicilor şi ortodocșilor asupra problemelor majore ale eticii sociale, pentru a contribui la pacea şi stabilitatea societăţilor noastre. Întotdeauna ne întoarcem spre sursa inepuizabilă de inspiraţie şi reînnoire, către Evanghelia lui Hristos, Mântuitorul omenirii.

  1. Lucrarea noastră s-a desfăşurat în spirit fratern de cooperare, purtând în gând toţi concetăţenii, fie credincioşi sau necredincioşi, de vreme ce cu toţii participăm la o experienţă comună. În mare măsură, Bisericile noastre împărtăşesc aceeaşi viziune asupra faptului că în societate principiile vieţii sunt înscrise în natura umană, care este comună tuturor, şi că aceste principii primesc o iluminare puternică prin credinţa creştină. Mesajul pe care îl transmitem Europei este, deci, deschis către toţi oamenii de bună credinţă.

În contextul actual al provocărilor fără precedent şi al ameninţărilor împotriva creştinismului, Bisericile noastre Catolică şi Ortodoxă doresc să fie solidare pentru a le face faţă acestora. Ele doresc să acţioneze împreună în comunicarea şi promovarea valorilor şi principiilor creştine în sfera vieţii publice, inclusiv la nivel internaţional.

În aceste vremuri de îngrijorare extinsă pentru viitorul lor, societăţile noastre se întorc spre resursele lor spirituale pentru a extrage mijloacele de a răspunde la situaţia cu care se confruntă Europa şi pentru a trasa calea pentru un viitor plin de speranţă şi de o mai mare încredere.

  1. Am discutat despre acţiunile teroriste care au afectat multe dintre ţările noastre şi au dat naştere la diferite reacţii. Am încercat să descifrăm cauzele terorismului. Suntem cu toţii conştienţi că avem o influenţă redusă asupra rețelelor islamice, dar trebuie să înțelegem fenomenul în toate dimensiunile sale. Nu se pune problema stigmatizării religiei islamice. Observăm, chiar împreună cu liderii musulmani, că unii terorişti îşi justifică acţiunea din textele sacre ale islamului. Suntem cu toţii foarte conştienţi că este nevoie de o bogată muncă de explicitare a textelor fundamentale pentru a dobândi o înţelegere luminată. Autorii faptelor teroriste sunt cel mai adesea tineri detașați social care găsesc în aceste acţiuni de negrăit o scăpare din propria suferinţă. S-a sugerat că mai degrabă radicalizarea a devenit islamizată, decât invers. Credem că unele relatări ale istoriei şi experienţei islamice au întărit spiritul acestor tineri într-o viziune de ură şi respingere a celorlalţi. Cu toate acestea, tinereţea reprezintă o perioadă de speranţă în perspectiva construirii unui viitor. Invităm toţi tinerii să se angajeze în construirea unei lumi fraterne care nu exclude pe nimeni. Facem apel la toate autoritățile religioase musulmane să se asigure că nu se va propaga sistematic o imagine ostilă a lumii non-musulmane.
  2. Nu ezităm să reamintim că Bisericile noastre s-au angajat ele însele într-o asemenea lucrare de a dobândi o mai adâncă înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu din Scripturi, nu după „litera care ucide”, ci după „Duhul care dă viaţă” (2 Corinteni 3, 6). Cuvântul lui Dumnezeu ni se oferă pentru a elibera omul de păcatele sale. Nu trebuie să îl instrumentalizăm niciodată. Nici nu putem să ne aşteptăm ca generaţiile care ne-au precedat în trecutul îndepărtat să fi trăit în conformitate cu percepţia noastră actuală a lucrurilor. Nu este corect să blamăm Bisericile pentru atitudini de intoleranţă inadmisibile astăzi, dar care au fost împărtăşite de societăţile trecute şi care nu făceau diferenţa dintre afiliere religioasă şi apartenenţa la societate şi stat. Deplângem crimele care au putut fi comise în numele religiei.
  3. Am dorit să reamintim primul text de lege care a introdus libertatea religioasă: Edictul de la Milan al Împăratului Constantin din anul 313. De asemenea, ne amintim cu precădere de apologeţii creştini din secolele 2 şi 3 care au susţinut libertatea de a crede într-o societate care nu avea nicio cunoştinţă vizavi de distincţia dintre societatea religioasă şi cea civilă. Edictul lui Constantin proclamă dreptul fiecărei persoane de a decide în mod liber pentru sine credinţa religioasă pe care doreşte să o urmeze. El insistă că grupurile religioase trebuie să coexiste paşnic în societate la nivel global. El indică faptul că puterea politică nu ar trebui să favorizeze o anumită religie, ci să respecte „divinitatea supremă”, pe care fiecare religie o numeşte conform convingerilor proprii. Bazele juridice ale laicităţii statului modern sunt inspirate de aceste viziuni. Statul garantează libertatea religioasă pentru toţi, dar el însuşi este supus unei ordini etice naturale din care nu se poate sustrage.
  4. Bisericile noastre Catolică şi Ortodoxă proclamă centralitatea persoanei umane şi demnitatea sa creată după chipul lui Dumnezeu. Ele afirmă demnitatea naturii umane creată liberă. Libertatea umană este exercitată la gradul cel mai înalt în actul credinţei religioase. Actul de credinţă trebuie să rămână mereu liber. Constituțiile statelor noastre garantează drepturile fundamentale ale persoanei umane. Cu toate acestea, în societăţile noastre întotdeauna sunt unele forţe care lucrează pentru a marginaliza sau chiar eradica din spaţiul public religiile şi mesajele lor. Considerăm că Europa are nevoie mai mult ca niciodată de suflul credinţei în Hristos şi de speranţa pe care aceasta o aduce. Creştinismul este un marcator al identităţii care nu neagă altora drepturile omului, ci care caută să coopereze cu toţi pentru realizarea binelui comun.

Suntem pe deplin conştienţi că viziunea creştină personalistă asupra omului este o viziune minoritară în raport cu discursul dominant care promovează individualismul hedonist, care ignoră noţiunile adevărului obiectiv şi binele comun.

  1. Violenţa teroristă împotriva persoanelor considerate „necredincioase” sau „păgâne” reprezintă gradul extrem de intoleranţă religioasă. Condamnăm acest lucru fără rezerve. Deplângem faptul că astfel de acţiuni s-au dezvoltat pe terenul unei culturi religioase greşite, în care celălalt este prezentat ca fiind urât de însuşi Dumnezeu şi condamnat la anihilare din această cauză. Cu toate acestea, urmărim continuarea dialogului cu liderii tuturor religiilor. Persecuțiile religioase înregistrate în lume îi vizează pe creștini în optzeci la sută dintre cazuri. Am dori să ne exprimăm solidaritatea faţă de surorile şi fraţii noştri asupriţi, ţinte ale terorismului islamic, în special în Orientul Mijlociu, în Africa şi Asia. Presupusele delicte de blasfemie îi duc cu regularitate pe creştini înaintea instanţelor, deşi nu au manifestat nicio intenţie de a-şi ofensa compatrioţii musulmani. Europa Centrală şi de Est a fost pentru prea mult timp supusă regimurilor de opresiune ca să nu simtă solidaritate faţă de creştinii care sunt astăzi persecutați.

Există şi alte forme de persecuţie pe care le vedem amplificându-se. Ele vizează în principal minorităţile religioase care sunt forţate să aleagă între a-şi părăsi ţara de origine sau să se convertească. Nu este permisibil din punct de vedere moral de a trata o persoană umană ca un obiect, să fie înrobită sau să i se calce în picioare libertatea de conştiinţă.

  1. Libertatea civilă în materie de religie, de care ne bucurăm conform constituţiilor ţărilor noastre şi conform convenţiilor internaţionale privind drepturile omului, este uneori supusă unor interpretări restrictive. Unele forme mai subtile de discriminare împotriva credincioşilor sunt prezente, de exemplu, atunci când sunt excluşi din anumite funcţii sau profesii, atunci când este trecut cu vederea dreptul lor la obiecție de conştiinţă, sau când li se refuză consilierea unor persoane care solicită acest lucru, atunci când se confruntă cu opţiunea de a face un avort.
  2. Societăţile liberale apără pe bună dreptate libertatea de expresie. Însă nu sesizează întotdeauna răul pe care libertatea unora îl poate cauza libertăţii altora. Denigrarea mediatică a ceea ce este mai sfânt pentru unii poate fi percepută de aceştia ca ofensă. O reacţie violentă nu este admisibilă, deoarece este mai rea decât răul pe care vrea să îl denunţe. Însă în societatea noastră pluralistă, trebuie să prevaleze noţiunea de respect pentru ceilalţi în faţa dorinţei de a denigra. Libertatea de expresie trebuie exercitată, asemenea tuturor libertăţilor, într-o manieră responsabilă mai ales într-o lume în care tehnologiile digitale amplifică în mod considerabil răspândirea informaţiei. Nicio libertate nu a fost vreodată nelimitată. A putea exprima dezacordul cu argumente raţionale trebuie să prevaleze faţă de denigrare, care nu oferă interlocutorului oportunitatea de a se exprima.
  3. În acest sens, catolicii şi ortodocşii acordă o atenţie primordială educaţiei. Este important ca studenţii din toate religiile sau credinţele să aibă acces la informaţii obiective privind marile religii, în special cele prezente în ţara proprie. Alături de învăţământul obligatoriu pentru toţi, trebuie să se ofere posibilitatea organizării timpului pentru cateheze confesionale. Copiii şi tinerii trebuie educaţi în mod corespunzător în religia proprie şi educaţi totodată să respecte religia altora. Şcoala nu ar trebui să fie un loc pentru experimentarea tezelor antropologice fără fundament ştiinţific, cum sunt teoriile genului (gender) sau unele ideologii ecologice care merg până la transumanism.
  4. Regretăm că unele concepţii ale secularismului au condus generaţii întregi la o formă de analfabetism religios care privează cetăţenii de cunoştinţele de bază care le sunt necesare pentru a-şi înţelege propriului patrimoniu cultural, precum şi moştenirea culturală a altor tradiţii care sunt inspirate de religie. Ignorarea importanţei elementului religios în cultura umană poate duce la cazuri inacceptabile de discriminare sau persecuţie în societăţile noastre, chiar dacă acestea încearcă să fie deschise. Relativismul cultural, lipsit de adevăr sau de binele moral, nu poate fi stabilit ca dogmă, deoarece acest lucru duce de fapt la diviziune între fiinţele umane.
  5. Europa de astăzi experimentează valuri de migraţie fără precedent. În ceea ce priveşte migranţii, re amintim că suntem cu toţii fiii lui Avraam, care a fost primit ca străin în pământul Canaan, unde a putut găsi un loc de înmormântare pentru soţia sa Sara. Credem că primirea de străini este o datorie umană şi creştină supremă. Totuşi, imigraţia trebuie să aibă în vedere ceea ce este, de fapt, posibil în ţările gazdă. Sub dreptul internaţional, fiecare are dreptul de a-şi părăsi ţara de origine şi să se mute în altă parte, dacă se angajează să respecte dreptul şi suveranitatea ţării gazdă. În schimb, ţara gazdă ca una care garantează dreptul şi ordinea trebuie să respecte libertatea de conştiinţă şi de religie a imigranților. Cuvântul cheie pentru imigranţi este integrarea. Nu se aşteaptă ca ei să renunţe la identitatea umană profundă, ci să o trăiască în noul context al ţării gazdă. Pentru ca integrarea să fie posibilă şi pentru a se putea trăi în societăţile pluraliste, trebuie dezvoltată o bază comună de valori şi principii, fără de care coeziunea socială nu va putea fi niciodată atinsă. Această bază comună o constituie drepturile şi datoriile tuturor persoanelor prin prisma fiinţei lor umane: trebuie să permită diferenţele culturale care nu ne separă, ci îmbogăţesc patrimoniul nostru comun. În termeni concreţi, imigranţii nu ar trebui împinşi către periferia marilor oraşe, unde există riscul formării de ghetouri şi dezvoltării unor atitudini ostile faţă de ţările lor gazdă.
  6. Societăţile pluraliste sunt o adevărată provocare pentru omenirea contemporană, mai ales în Europa. Tradiţia noastră creştină îndelungată ne-a învăţat că Evanghelia lui Iisus a putut şi încă poate să reunească bărbaţi şi femei de toate originile într-un singur popor al credinţei. Duhul Cincizecimii viază întotdeauna Bisericile noastre. Este de responsabilitatea noastră să mărturisim faptul că ceea ce uneşte oamenii împreună este în cele din urmă de ordin spiritual. Biserica se vede pe sine ca un pelerinaj pe pământ. În această călătorie către Împărăţia finală, ea prezintă unitatea credinţei în diversitatea culturilor contemporane şi a condiţiilor de viaţă.
  7. Europa laică este adânc înrădăcinată în tradiţiile noastre creştine, care i-au furnizat viziunea universalistă, noţiunea demnităţii persoanei umane şi principiile morale. A se rupe de propriile sale rădăcini, înseamnă a se îndrepta spre derivă. Golul dinăuntru îi expune în special pe cei mai tineri la cele mai rele tentaţii. Credinţa creştină, o repetăm cu multă convingere, reconciliază toate dimensiunile personale şi sociale ale omului. Acest lucru se exprimă în dubla porunca a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, care este cheia acceptării reciproce. Dragostea de aproapele vine fără condiţionări sau solicitări (Matei 22, 39). Dialogul în adevăr între persoane de religii sau convingeri diferite este singura cale de ieşire din situaţiile de teamă şi excludere reciprocă. Dialogul ne învaţă să devenim mai umili. În dialogul cu ceilalţi descoperim în mod constant bogăţiile umanităţii noastre comune, nebănuite până atunci. Ne bucurăm că astfel avansăm spre o mai adevărată cunoaştere şi mai mare dragoste faţă de Cel care pentru noi este desăvârşirea umanităţii noastre, Iisus Hristos Domnul nostru „Calea, Adevărul si Viața” (Ioan 14, 6).

Drepturile de traducere aparțin Basilica.ro. Site-urile web care preiau informaţii de pe site-ul www.basilica.ro vor cita sursa informaţiei cu link către site.

Foto credit: mospat

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Ortodoxia românească în Canada

De Ziua Canadei (1 iulie), prezentăm principalele date despre prezența ortodocșilor români în această țară. Peste o cincime din populația Canadei este sosită în această țară prin imigrație. La recensământul din 2016, aproape un sfert…