Agenția de știri Basilica a contactat tineri din asociațiile ortodoxe pentru a afla gândurile lor de Ziua Națională a Tineretului, 2 mai 2022.
Redăm mărturii la cald primite de la ASCOR Suceava, dar și de la ASTO (Asociația Studenților Teologi Ortodocși din București).
„Nopțile în vamă”
„Deși încercările lumii contemporane sunt foarte greu de depășit, creștinii au o putere interioară care, după cum s-a arătat și în perioada pandemiei sau a războiului, transformă nefastul acestei vieți în deșertăciune, fiindcă credința într-o viață viitoare, face ca viața aceasta să fie o simplă și mare trecere”, crede Diana-Maria Biciușcă, Coordonatorul Departamentului „Credință-Cultură” al ASCOR Suceava.
Din prima zi a războiului, 14 februarie 2022, zeci de tineri din ASCOR Suceava sunt implicați în acțiunile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților de sprijinire a refugiaților ucraineni, atât în Vama Siret, cât și la Gara Suceava.
„Nopțile în vamă au fost aglomerate, lungi, obositoare, foarte friguroase, însă nevoile celor din Ucraina erau pe măsură, așa că tinerii nu au abandonat activitățile de sprijin, continuându-și pe timpul zilei frecventarea cursurilor academice”, relatează Diana-Maria Biciușcă.
„Ei au oferit atât sprijin material, prin alimente, transport, medicamente, adăpost, cât și moral, întrucât mulți dintre refugiați nu aveau nicio perspectivă de viitor, dorind doar un ceai cald și o îmbrățișare sinceră”, mai spune ea.
„La Gara de Nord din Suceava, studenții continuă să stea drept translatori de limba: ucraineană, rusă sau engleză și desfășoară aceleași atribuții ca în vamă, pe toată durata zilei și a nopții. De asemenea, de la gară, voluntarii noștri au condus refugiații către Centrul de sprijin de la Salcea amenajat la inițiativa Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, unde în permanență sunt cazate mămici cu copii”.
Diana-Maria Biciușcă și-a pus în versuri gândurile ei vizavi de război, într-o creație intitulată „Să vie război, la noi va fi tihnă”.
„Să vie război, la noi va fi tihnă, / Ne-ncredem în pronia divină, / Căci viața ne-o trăim acoperită / De Iubirea – Lumină din lumină.
Sufletul ni se trezește de toacă, / Nu de sunetul exploziei. / Pe noi ne cheamă curajul la luptă / Nu pentru sânge, ci pentru ale adevărului.
Lăsăm și casa, și haina, avuția toată, / Numai să nu pierdem credința ortodoxă. Lăsăm ale lumii, primim sfârșitul, / Dar să nu ne găsească potrivnicul.
Lăsăm materie, primim lupte crâncene, / Dar să ne lase cele veșnice. / Vărsăm sângele, primim prigoanele, / Dar să ne lase la gât crucile.
Să știe cei care ne-or găsi / Că am murit pe drept creștini. / Și că niciodat’ nu-i pare-o crudă vremuire / Sufletului care trăiește pentru mântuire”.
20.000 de ore
Peste 20.000 de ore de voluntariat au adunat studenții din ASCOR Suceava în toate cele trei Centre de Sprijin: Vama Siret, Gara Burdujeni și Centrul Salcea.
„Refugiații veniți din țara vecină beneficiază în continuare de sprijinul asociației noastre. În prezent, echipa voluntarilor, acumulând experiență în aceste acțiuni umanitare nemaiîntâlnite în istoria asociației în decursul celor 29 de ani de activitate în mediul universitar sucevean, sunt gata să sară în ajutorul fiecărui om aflat în cumpănă și durere”, a transmis Laurențiu C. Brăneanu, Președinte ASCOR Suceava.
„Ca să mai poți zâmbi puțin nu-ți trebuie multe”
Anca Alexandru, Coordonatorul Departamentului „Asistență Socială” al ASCOR Suceava a spus: „În ultimele luni am devenit mai puternică decât aș fi putut să cred că sunt și as dori să vă povestesc și vouă, dragi oameni!”.
„Din data de 24 februarie sunt alături de oamenii din Ucraina ce sunt înfrigurați, înfometați, îngrijorați și bucuroși că pot primi un zâmbet, un ceai cald și puțină mâncare… Am înțeles că în viață, ca să mai poți zâmbi puțin nu-ți trebuie multe”.
Anca mărturisește că este îmbucurător pentru ea faptul că poate ajuta, însă, în același timp, „mă copleșește faptul că sunt extrem de mulți copii implicați”.
„În această perioadă crâncenă mi-am dat seama că fiecare mamă este eroină pentru copiii lor, iar tații pentru țara lor și mă înclin în fața tuturor! Sunt mame care vin cu un copil în brațe, iar doi copii îi țin strâns de mână, ca nu cumva să piardă singurele ființe ce le-au mai rămas”.
„Într-o seară, mă aflam ca voluntar în gara de Nord Burdujeni din Suceava și apare un copilaș cu ochiii mari, obrăjiorii roșii, buzele crăpate, mânuțele înghețate. Avea 4 anișori. Îl întreb bucuroasă cum îl cheamă, iar el speriat îmi răspunde: ‹Nazarie›. În secunda doi, îi întind mamei lui ceai, biscuiți și ceva cald de mâncare. Nazarie, ridică capul din pământ, începe a plânge și sare la mine în brațe, îmbrățișându-mă cum nimeni altcineva nu a mai făcut-o. Cu un minut după, sora lui voia să facă același lucru, dar Nazarie spune: ‹Este a mea, du-te la altcineva!›”.
„Momentul acela mi-a rămas întipărit în minte și mi-am dat seama că sunt făcută pentru a ajuta oamenii, pentru a le oferi din iubirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o fiecăruia și cât de mult au nevoie oamenii aceștia de iubirea noastră…”.
Anca Alexandru spune că în momentul de față, împreună cu alți voluntari, are în grijă de 20 de familii la un centru de refugiați printre care se numără și copii. Una dintre fetițele cele mai mici are 2 ani și jumătate, Emilia:
„Cu ajutorul acestei copile învăț pe zi ce trece ce înseamnă să te bucuri și de cele mai mărunte lucruri din viață, iar cu ajutorul mamelor am învățat ca atunci când viața îți oferă necazuri, să zâmbești, să râzi de situație, să lupți și să nu-ți pierzi niciodată nădejdea, credința, dragostea, răbdarea față de Dumnezeu, căci numai El te poate salva!”.
„Ce înseamnă să fii tânăr ortodox azi?”
„Trăim într-o lume materialistă și egoistă în care răul dintre oameni este privit ca o normalitate, iar binele cu anevoie se mai întâlnește între noi. Imaginea tânărului ortodox se reflectă în dragostea față de aproapele și moralitatea creștină a vieții fiecăruia dintre noi”, consideră Marian Tartus, membru ASCOR Suceava.
„În perioada recentă, am fost supuși cu toții unui test de dragoste față de Dumnezeu prin ajutorarea ucrainenilor greu încercați de războiul din țara lor. (…) Din experiența mea ca voluntar în cadrul centrului de primire a refugiaților pot mărturisi că am avut de învățat o lecție de viață de la vecinii noștri ucraineni. Am învățat să apreciez pacea și libertatea de care încă ne mai bucurăm pe pământul nostru românesc. Totodată, refugiații au dat dovadă de mult curaj și bărbăție pentru timpurile pe care le trăim cu toții”, a spus Marian Tartus.
„Primăvara lumii”
„Tinerii sunt primăvara lumii. Prezența activă a tinerilor în mijlocul comunității însemnă o primăvară continuă pentru societatea noastră. De asta avem nevoie!”, a transmis pentru Basilica.ro și Alexandru Boboc, de la ASTO, cu ocazia Zilei Naționale a Tineretului.
„Este important să ne unim forțele și să încurajăm tinerii! Ce ar fi tinerețea fără experiența de viață a părinților noștri? De aceea unitatea comunității în care trăim este vitală pentru reușita noastră. Tineri vin mereu cu o doză imensă de curaj cu care mișcă totul în jur, aceasta putând fi pusă pe seama spontaneității lor. Și totuși este vorba de mai mult”, consideră Alexandru Boboc.
„Curajul demonstrat de tineri vine din voinicia tinereții lor, acea voinicie care dacă este conservată cum se cuvine păstrează sufletul tânăr toată viața. Societatea de astăzi are nevoie stringentă de tineri care să o miște, să o facă mai vie. Când vorbim de această necesitate nu ne referim doar la oamenii care se pot considera tineri fiindcă vârsta lor spune asta ci la toți oamenii care au îndrăznit să își păstreze sufletul tânăr și conștiința trează indiferent de vreme și de vremuri. Nevoile societății converg cu cele ale tinerilor. Ei au nevoie de modele pe care să le urmeze, de oameni care îndrăznesc să își păstreze viu simțul realității dar și puterea de a visa, de a-și dori”.
„Falsa impresie creată de mass-media asupra modelelor actuale a făcut ca tinerii să treacă printr-o criză de modele și de esență. Aceste modele nu sunt mereu prezente în mediul în care tinerii din zilele noastre își petrec timpul. Totodată nici tinerii nu sunt prezenți în masă în mediile în care oamenii capabili le pot fi mentori. Calea de mijloc prin care cu toții avem șansa de a întâlni modelele și mai cu seamă de a ne regăsi pe noi înșine mereu tineri este Biserica. Doar aici îl putem găsi pe Cel care ne-a dat părintescul îndemn, modelul dragostei: În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea. (In. 16.33)”.
Credit foto reprezentativă: Arhiepiscopia Sucevei / Irina Ursachi
