Într-un interviu acordat joi pentru blogul unui student teolog, fiica unui preot din județul Iași povestește cum este să fii copil de cleric: „Să ai un tată preot este un dar de la Dumnezeu”, spune tânăra.
Grigorie Pijin, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Ioan Cuza” din Iași, a început pe blogul său o serie de interviuri intitulată „D’ale copiilor de preoți”.
Prin acestea, își propune să sondeze atmosfera din familiile slujitorilor altarului, modul în care se raportează copiii de preoți la statutul lor, dar și atitudinea societății față de ei.
Prima persoană intervievată, Alexandra, fiica unui preot cu patru copii din județul Iași, dezvăluie o capacitate de introspecție profundă și o surprinzătoare maturitate spirituală. Din răspunsurile ei constați că este pe deplin împăcată cu statul său și cu provocările care decurg din el.
Presiunea din interior
„Nu faptul că tata este preot e ceea ce provoacă presiune, ci păcatul este acela care o provoacă”, spune ea.
„Au fost momente de-a lungul vieții când știam că făcusem ceva greșit și îmi răsuna asta în minte: «Tatăl tău este preot, uite ce exemplu dai, trebuie să fii mai atentă!». Însă mi-am dat seama mai târziu că la fel aș putea spune «Tatăl tău este Dumnezeu, uite ce exemplu dai, trebuia să fii mai atentă!»”.
Tânăra afirmă că cele mai frumoase momente petrecute alături de tatăl ei sunt cele din timpul serviciului religios: „Momentul din fiecare duminică, în care tata, îmbrăcat în veșmânt, iese pentru a citi Evanghelia zilei și momentul în care, în noaptea Învierii, iese din Sfântul Altar zicând: «Veniți de primiți lumină!»”
„Simți o căldură sufletească adâncă privind și știind că cel dinaintea ta, părintele, este cu adevărat tatăl tău”, spune Alexandra.
Ea nu neagă că s-a confruntat cu prejudecăți. „Sunt oameni care așteaptă din partea ta să fii sfânt din prima, uitând că noi la rândul nostru suntem oameni, uitând că omida are nevoie de timp pentru a deveni fluture. Dar le mulțumesc din inimă, așa îmi dau seama mai ușor unde greșesc și ce ar trebui să îndrept la mine, fără a mă lăsa copleșită de deznădejde”, spune ea.
Creștin devii prin dragoste de Dumnezeu
Totuși, nu percepția celorlalți ar trebui să fie definitorie pentru copilul preotului, ci percepția de sine a acestuia, crede tânăra.
„Să fii copil de preot nu implică nimic, nu ești obligat să fii într-un anumit fel doar fiindcă părinții tăi ți-au oferit o anumită educație. Să fii un bun creștin, însă, implică. Și ce implică în mod deosebit? Asumarea. Asumarea credinței tale, a păcatului tău, asumarea că ești dator să ierți și să iubești”, menționează ea.
„Privind altfel, creștin devii prin dragoste, pentru că nu ai fi atât de receptiv cu Dumnezeu dacă nu L-ai iubi, dar în aceeași măsură, nu L-ai iubi pe Dumnezeu dacă nu ai fi receptiv la chemarea Lui”.
Ea a mai vorbit despre frumusețea vieții într-o familie numeroasă. „Este cea mai mare binecuvântare să știi că oricând vei ajunge acasă vor fi niște brațe, mai mari sau mai mici, care te vor covârși într-o mare de iubire”, afirmă Alexandra.
„Mă înspăimântă indiferența mea în anumite momente, modul cum nu prețuiesc aceste clipe la valoarea lor”, adaugă ea.
Foto credit: Lucruri bune, de știut
