Marea sărbătoare a Bunei Vestiri, 25 martie 2014, a fost celebrată cu multă bucurie duhovnicească la Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea, așezământul monahal din urbea de pe malurile Crișului Repede sărbătorindu-și hramul.
Bucuria obștii monahale, a slujitorilor, ostenitorilor, binefăcătorilor și pelerinilor veniți sa i-a parte la hramul mănăstirii a fost încununată de prezența Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în paraclisul de vară cu hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfântul Ierarh Nicolae”, în prezența a sute de credincioși din Oradea, dar și din alte colțuri ale Eparhiei Oradiei.
După citirea pericopei evanghelice a sărbătorii, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a subliniat semnificațiile praznicului Bunei Vestiri pentru istoria mântuirii neamului omenesc: „Prin cuvintele ‹‹Bucură-te, Mireasă, Pururea Fecioară!››, din Imnul Acatist, Biserica Ortodoxă, dintotdeauna și de pretutindeni, o omagiază pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Pururea Fecioara Maria, salutând-o într-un cor mare și preafrumos al tuturor ortodocșilor creștini, sfinții din ceruri și noi cei de pe pământ, din Biserica luptătoare, împreună toți, unii cu alții și cu marele înger, Arhanghelul Gavriil, care a întâmpinat-o cu cuvintele ‹‹Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu tine!›› Așa o întâmpinăm și noi pe Maica Domnului, cu bucurie mare, mărturisind, în dreapta credință, că ea este Născătoare de Dumnezeu, Mireasă și Pururea Fecioară, Mireasă nenuntită, Mireasă nemiresită, Mireasă fără să știe de bărbat și Maică a Fiului Celui Preaînalt, a Domnului nostru Iisus Hristos. (…) Refrenul Imnului Acatist, ‹‹Bucură-te, Mireasă, Pururea Fecioară!››, ce este o formă restrânsă a salutării Arhanghelului Gavriil de la Buna Vestire, redă, pe scurt, cele două calități ale Maicii Domnului, unice în istoria omenirii și irepetabile: maternitatea și fecioria. Deci Maica Domnului este maică și fecioară, caz unic în istoria umanității, excepția prin excelență, așa cum și Cel Născut dintr-însa, Fiul Celui Preaînalt, este unic. Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu și Unul-Născut Fiul Fecioarei. (…) Nașterea Domnului, venirea Sa în lume, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a fost o naștere supranaturală, prin biruința asupra naturii, ce a suferit o intervenție directă de la Dumnezeu Creatorul, în Maica Domnului, atunci când, fără să cunoască ispită bărbătească, a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt și de aceea, așa cum a spus Arhanghelul Gavriil, Cel Născut din ea se va numi Fiul Celui Preaînalt. (…) În istoria neamului omenesc mai există o excepție, așa cum ne spune Sfânta Scriptură, anume prima pereche de oameni, Adam și Eva, care nu s-au născut la fel ca toți ceilalți oameni, urmașii lor, ci au fost creați direct de Dumnezeu. Pe Adam l-a făcut Dumnezeu din pământ și a suflat asupra lui și i-a dat viață, iar pe Eva a creat-o aducând somn peste Adam, luând o coastă din el și alcătuind trupul Evei, dându-i și ei viață. Tocmai pentru că Adam și Eva, neascultând, au căzut în păcat, și din cauza lor și prin ei a intrat stricăciunea și moartea în urmașii lor, în neamul omenesc, ca stricăciunii să i se pună sfârșit, ca morții să i se pună capăt, era nevoie de o intervenție directă a lui Dumnezeu. De aceea, Biserica Îl numește pe Cel Născut din Fecioara Noul Adam, iar pe Fecioara Maria, Maica Sa, o numește Noua Evă. (…) Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos Se naște din fecioară, păstrând-o pe Maica Sa fecioară și în timpul nașterii Sale și după naștere. De aceea, noi o proclamăm pe Fecioara Maria ca fiind fecioară înainte de naștere, fecioară în timpul nașterii și fecioară după naștere și o mărturisim pe ea ca Născătoare de Dumnezeu, pentru că Cel Născut dintr-ânsa este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Așadar, maternitatea și fecioria, întâlnite, împreunate într-o singură persoană, se întâmplă doar în cazul unic al Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului.”
La sfârșitul Sfintei Liturghii, după cum aflăm de la pr. Cristian Rus, ierarhul a felicitat pe Preacuvioasa Maică Stareță Pavelida Bădilă și obștea Mănăstirii „Buna Vestire” pentru frumoasa lucrare duhovnicească și gospodărească pe care o desfășoară, pentru misiunea sfântă pe care o realizează pentru Biserica lui Hristos de pe meleagurile bihorene, în strânsă legătură și colaborare cu Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, și i-a binecuvântat pe toți cei prezenți.
Apoi, soborul slujitor, în frunte cu Ierarhul, obștea mănăstirii și pelerinii prezenți, au înconjurat de trei ori, în procesiune, biserica mare a mănăstirii.
După încheierea Sfintei Liturghii, obștea mănăstirii a oferit o agapă frățească pentru toți pelerinii.
Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea s-a înființat în anul 1997, în jurul unei biserici din localitatea Episcopia Bihor, astăzi cartier al municipiului Oradea, construită în anul 1936 de către Armata Română. Încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, și apoi, odată cu instalarea regimului comunist ateu în România, acest sfânt lăcaș a fost lăsat în paragină mai bine de jumătate de secol.
Între anii 1998 și 2007, monahiile de la nou-înființata mănăstire „Buna Vestire”, în frunte cu maica stareță stavrofora Pavelida Bădilă, s-au îngrijit de restaurarea integrală a bisericii, aceasta fiind resfințită de către Preasfințitul Părinte Sofronie la 1 iulie 2007. De asemenea, în ultimii ani, în incinta mănăstirii s-a construit un altar de vară, cu un paraclis la demisol, corpuri de chilii, stăreția cu un paraclis, precum și o clădire pentru activitățile de asistență socială, noile sfinte altare din cadrul așezământului monahal fiind târnosite de către Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei. În ziua de sâmbătă, 15 martie 2014, cu binecuvântarea Chiriarhului Oradiei, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Oradiei și starețul Mănăstrii Izbuc, a oficiat sfințirea pietrei de temelie pentru o nouă biserică cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din cadrul schitului ce are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, situat în Episcopia Bihor, dependent de Mănăstirea „Buna Vestire”.
